Noi doi și lumea

Noi doi şi în rest e doar o lume,
Noi doi şi lumea ne aparţine,
Că într-un poem să se rezume
Un univers numai la tine.

Noi doi şi liniştea se lasă,
Noi doi şi ceasul se opreşte,
Avem o lume ne`nţeleasă
În care timpul ne zideşte.

Noi doi şi o lacrimă de toamnă,
Noi doi şi ultima ninsoare,
O lume întreagă ne condamnă
Să împărţim un cer şi o mare.

Sunt eu şi în rest e doar o lume,
Eşti tu şi lumea îmi aparţine,
Un cer, o mare şi un nume
Le împărţim cum se cuvine.

Noi doi şi un refren de vară,
Noi doi şi un trandafir ce plânge,
O lume-ntreagă vrea să piară
Cu noi într-un amurg de sânge.

Noi doi şi-un vers în veşnicie,
Noi doi şi un loc în neuitare,
O lumea întreagă vrea să ştie
Cum stăpânim un cer şi o mare.

Când două inimi vor să fie
Un legământ nemuritor
Vorbim de cer şi măreţie,
Vorbim de cel mai sacru dor.

Când două inimi or să bată
Pentru un singur jurământ
Atunci şi cerul o să poată
Să se aşeze pe pământ.

Când două inimi vor să scrie
Romanţa focului suprem,
Vorbim de cer şi veşnicie,
Vorbim de cel mai sfânt poem.

Sunt eu şi în rest e doar o lume,
Eşti tu şi lumea îmi aparţine,
Că într-un poem să se rezume
Şi cer şi mare doar la tine.