Backstreet Boys (Mania) World Domination

Backstreet Boys Flash mobile Dance(21 noiembrie 2009,Ucraina)

Anunțuri
Published in: on 26 Noiembrie 2009 at 11:14  Comments (1)  

Nicoliţă a vizitat-o la spital pe Cosmina Păun, o tânără bolnavă de leucemie. Un material impresionant!

Etajul 5 al spitalului Marie Curie din Bucureşti. Etajul dramelor, pentru că aici zilele nu se împart în ore, minute şi secunde, ci în speranţe, speranţe şi speranţe. Speranţele copiilor bolnavi de leucemie

Cosmina Păun are 15 ani, nişte ochi mari şi luminoşi şi o mare cumpănă de trecut. De 6 luni casa ei este aici, în acest salon. Pentru că în mai a fost diagnosticată cu leucemie mieloblastică acută, o boală teribilă.

– Bună, Cosmina…
– Hei, bună!
– Ştii …
– Nici nu îţi poţi închipui cît mă bucur că ai venit! Îţi mulţumesc mult de tot.
– Am auzit povestea ta şi am fost tare impresionat. De-asta ..
– E o surpriză extraordinară.
– Uite, îţi promit că voi juca pentru tine meciurile următoare.
– Păi, dacă mă fac bine, îţi promit şi eu că vin să te văd într-un meci. La Steaua sau la echipa naţională. Eşti un om bun …

Bănel Nicoliţă, băiatul ăla care aleargă pînă scoate sufletul din adversari, pare să fi rămas fără aer în plămîni. Încearcă să-şi regleze respiraţia, în timp ce-şi aranjează stînjenit halatul verde pe care i-l dăduse o asistentă înainte de a ajunge la salonul Cosminei.

Leucemia mieloblastică acută este un tip de cancer al sîngelui şi al măduvei osoase. Acest tip de cancer se agravează rapid dacă nu este tratat. Este cel mai obişnuit tip de leucemie la adult. „Este nevoie de cură cu citostatice, apoi trebuie intervenţie chirurgicală. Una foarte scumpă”, spun medicii.

Cosmina lăcrimează acum. E la 2 metri de Bănel, fotbalistul pe care-l admiră cel mai mult. N-are voie să se apropie, trebuie să stea izolată în salon, alături de mama sa, cea care îi e alături în fiecare minut de jumătate de an. Stelistul a vrut să-i aducă un buchet de flori Cosminei, dar medicii i-au spus că e interzis, „orice factor extern îi poate provoca alergii care se pot agrava apoi”.

– Uite, ţi-am adus un tricou de-al meu. M-am şi iscălit aici, pe piept.
– Mulţumesc mult încă o dată! E o surpriză extraordinară că ai venit …

Un zîmbet rătăcit apare pe faţa Cosminei. Dimineaţă i-a fost foarte rău, zic doctorii. Nu ştia de surpriza pregătită de Gazeta Sporturilor. Acum, văzîndu-şi aşa aproape fotbalistul preferat, s-a înviorat.

În urmă cu cîteva luni era la fel de ageră ca Bănel. Făcea karate, era legitimată la un club din Mizil şi luase centura albastră. Boala a venit de niciunde. „Poate că a suferit prea mult acum doi ani, cînd tatăl ei ne-a dat afară din casă”, zice mama fetei. Acum, tot universul Cosminei s-a îngrămădit în acest salon de spital. Citeşte, se uită la TV, se mai joacă pe laptop. În rest, tratament şi speranţe. Plus zîmbetul de ieri.

Pentru a se vindeca de leucemie, Cosmina are nevoie de un transplant de maduvă. „Asta se poate face doar în străinătate. Am vorbit deja în Italia, dar costă foarte mult: 150.000 de euro”, spune mama ei.

– Ţi-am mai zis că îţi mulţumesc pentru vizită, nu?
– Stai liniştită. Am venit din suflet.
– Mulţumesc.
– Trebuie să lupţi ca să treci peste toate problemele. Eu sînt alături de tine şi sînt convins că vor veni şi momente frumoase în viaţa ta. Tu să fii tare, da?
– Da. Încerc …

Bănel se urneşte din loc oftînd. Iar derbyul Steaua – FC Vaslui, de duminică, va începe cu o mînă întinsă către Cosmina. Toţi fotbaliştii roş-albaştrilor vor purta tricouri imprimate cu mesaje care vă îndeamnă s-o ajutaţi pe fata cu ochi mari şi luminoşi.

Steaua, Dinamo, Rapid şi Timişoara au promis că vor încerca s-o ajute pe Cosmina. Cum? Afişînd pe tabela de marcaj, la meciurile de pe teren propriu, mesajul „Nu fi indiferent! Împreună putem salva o viaţă!” şi numărul de telefon 0900.900472, din reţeaua Romtelecom, la apelarea căruia se donează automat 2 euro în contul tinerei.( Sursa acestei imformatii o gasiti pe : http://stelisti.gsp.ro/)

Published in: on 25 Noiembrie 2009 at 11:45  Comments (1)  

Imi plashe cantecelele urmatoare…Part 2

Taxi-E criza!

Stefan Banica Junior – Ho Ho Ho

Deepside DeeJays Feat. Alex & Grasu XXL – AroundThe World

PINK – I Don’t believe you

Nickelback – Never Gonna Be Alone

Published in: on 25 Noiembrie 2009 at 09:25  Lasă un comentariu  

Dor de tine

Noapte de noapte,stelele stralucesc,
Inima-mi spune,cat de mult eu te iubesc,
Ma simt mai singur,secunda e un veac,
Mi-e dor de tine,vreau vraja sa  o desfac.

Dar timpul trece,si mai greu si mai usor,
Mi-e cald si rece,de tine mi-e tare dor,
Soarele apune,rasare tot din rasarit,
Mi-e dor de tine,mi-e dor sa fiu iubit.

Te vreau aproape,sa fim doar tu si eu,

Dupa noapte vine zi,dupa doruri ce o fi?
Vreme buna dupa ploaie,oare te-oi gasi?
Simt in mine o putere,creste cate-un pic,
Cand te vad,sant un om mare,apoi iara mic.

Mi-e dor de tine,dorul tau din dorul meu,
Zboara la mine,voi zbura in drumul tau,
Ne vom intalni vreodata,sau poate nu,
Amandoi avem o soarta,sau poate doar tu.

Ziduri multe ne despart,lanturile atarna,
Gand de viitor imi fac.las trecutu-n urma,
Stiu ca azi nu pot sa mor,vreau sa traiesc,
Mi-e dor de tine,mai mult nu vreau sa vorbesc…


Published in: on 24 Noiembrie 2009 at 23:42  Comments (3)  

Imi plashe cantecelele urmatoare…Part 1

ROBBIE WILLIAMS – You Know Me

Tiziano Ferro – Il sole esiste per tutti

Basshunter – I Promised Myself

Cristina Rus – I dont see ya

 

 

Published in: on 24 Noiembrie 2009 at 10:10  Lasă un comentariu  

Cum e cu fericirea?

Fericirea nu este ceva care să poată fi creată. Ea există prin sine însăşi ca parte imanentă a naturii noastre esenţiale. Fericirea emană pur şi simplu din acea fărîmă de Spirit cu care sîntem înzestraţi.

Desigur, ne putem întreba pe bună dreptate de ce nu sîntem fericiţi tot timpul dacă fericirea este permanent în noi? Sau de ce durează atît de puţin atunci cînd ajungem să o trăim?

O analiză sumară ne arată că orice fericire pe care o trăieşte omul este legată de îndeplinirea unei dorinţe. Astfel, am ajuns să condiţionăm trăirea fericirii de îndeplinirea dorinţelor. Nimic mai fals. Fericirea nu depinde de nimeni şi de nimic. Ea nu are nici o legătură cu îndeplinirea dorinţelor sau cu respectarea a nu ştiu cîte reguli. Fericirea nu este o recompensă, nu este ceva care să poată fi atins pe baza unui raţionament sau pe baza unei înşiruiri de fapte. Fericirea există tot timpul pentru că ea este însăşi natura Sinelui nostru esenţă, care se află dincolo de spaţiu şi timp, dincolo de orice cauzalitate. Fericirea are aceeaşi natură cu lumina necreată, cu lumina care nu există datorită unei cauze, ci care există prin ea însăşi şi pe care noi o numim Dumnezeu.

Accesul la această lumină, precum şi la fericirea care o însoţeşte, poate avea loc doar atunci cînd mintea îşi încetează activitatea. Atunci cînd reuşim să oprim mintea, norul de gînduri se disipă şi putem „vedea” lumina spiritului de dincolo de gînduri şi putem trăi fericirea în forma ei pură. Atît timp cît mintea lucrează şi generează gînduri peste gînduri, indiferent de natura acestora, accesul la fericire este obturat. Cu cît norul de gînduri este mai opac, mai greoi, cu atît întrezărim mai puţin lumina spiritului şi implicit sîntem mai nefericiţi.

Atunci cînd un om îşi îndeplineşte o dorinţă, mintea se opreşte pentru un timp, aşa cum se opreşte orice om din activitate, imediat ce a terminat un proiect. Îndeplinirea unei dorinţe se aseamănă cu finalizarea unei misiuni. E ca şi cum mintea s-a achitat de o sarcină şi atunci se opreşte pentru o clipă. Ori de cîte ori finalizăm o misiune, mintea se opreşte puţin şi atunci fericirea ne inundă sufletul. Cu cît mintea se opreşte pentru mai mult timp cu atît fericirea noastră va fi mai intensă şi va dura mai mult. Dacă nu avem exerciţiu în oprirea minţii, trăirea fericirii în forma ei pură nu va dura niciodată mai mult de o clipă.

Dacă e să fiţi sinceri cu voi, puteţi să vă daţi seama că fericiea este strîns legată de oprirea minţii şi că, în forma ei pură nu ne este accesibilă decît pentru mai puţin de o clipă. Aceasta este o chestiune larg dezbătută de mai toţi filozofii lumii. E adevărat că, în funcţie de natura minţii, o revărsare chiar şi numai de o clipă a fericirii pure poate să lase urme în sufletul nostru care să dureze mult timp. Cu cît avem o minte mai pură, mai elevată, cu atît ea va reflecta într-o măsură mai mare fericirea care se află de partea cealaltă a ei, acolo unde nu mai există nici spaţiu şi nici timp. Dacă vreţi să fiţi cu adevărat fericiţi învăţaţi să vă controlaţi mintea şi să opriţi gîndurile. Scăpaţi de focul dorinţelor şi noianul de frici care vă întunecă viaţa. Frica este cea care dă cel mai mult de lucru minţii. Mai mult chiar decît dorinţele. Dacă nu ne-ar fi permanent frică şi nu am căuta permanent siguranţa şi sentimentul de securitate, atunci mintea nu ar mai gîndi atît de mult. Tot ceea ce este construit prin intermediul minţii este ca un castel suspendat în aer. El trebuie permanent susţinut de gînduri pentru că altfel s-ar risipi în vidul inefabil şi plin de beatitudine al spiritului. Tot ceea ce este construit în spaţiu şi timp are la bază o cauză mentală. Orice are o cauză mentală trebuie susţinut prin intermediul unui torent continuu de gînduri. De exemplu, conţinutul memoriei unui calculator s-ar pierde dacă nu ar exista periodic un curent de refreş, care să menţină datele în circuitele interne ale memoriei RAM. Astfel, noi nu vrem să oprim mintea, pentru că ideea de a opri mintea ne sperie. Ne sperie că s-ar putea risipi totul. Foarte mulţi oameni spun că nu suportă prea multă fericire. O fericire prea intensă le ameninţă întregul sistem de referinţă asupra realităţii, îi ameninţă cu disoluţia propriei imagini de sine. Cei care au avut un contact mai îndelungat cu fericirea pură şi-au reevaluat apoi întregul program mental. Referinţele lor vizavi de lume s-au restructurat complet. Adeseori ei n-au mai avut cum să se încadreze în societate. Au fost catalogaţi ca fericiţi nebuni sau ca sfinţi şi i-au scos în afara societăţii normale bazată pe o „gîndire sănătoasă” şi „valori tradiţionale”. Tipul de societate în care trăim este strîns legat de mijloacele prin care ne este hrănit sentimentul de siguranţă şi securitate. Din acest punct de vedere, majoritatea fiinţelor sînt extrem de inerte, au o rezistenţă exagerată la schimbare. Dacă acceptă ceva nou vor trebui să-şi reevalueze întregul mecanism al gîndirii, şi cît sînt în perioada aceasta de tranziţie îi stăpîneşte angoasa. Frica de moarte este cea mai importantă cauză care obligă mintea să genereze permanent gînduri. Culmea ironiei este că cu cît gîndim mai mult cu atît ne plasăm într-o lume a nesiguranţei şi nefericirii.

Fericirea este tot timpul în voi, în inima spirituală. Oprirea activităţii minţii ne poate uni cu spiritul şi astfel putem trăi fericirea în forma ei pură. Atît timp cît mintea funcţionează şi emană gînduri ca un vulcan care aruncă spre cer nori negri de cenuşă nu vom trăi fericirea pură ci doar o descriere a fericirii. Prin intermediul minţii noi nu avem acces la realitate, ci doar la o descriere a realităţii. Depinde de voi acum dacă vreţi să abandonaţi fricile legate de angoasa insecurităţii şi dorinţele care sînt create doar cu scopul de a da de lucru minţii. Abandonaţi toate acestea şi eliberaţi-vă sufletul de angoase.

Published in: on 23 Noiembrie 2009 at 21:46  Comments (3)  

Minunea cereasca pe care o numim femeie !

Femeia, acest mister ce creează Universul. O întîlnim peste tot: femeia-mamă, femeia-soră, femeia-iubită, femeia-soţie, femeia-amantă, dar şi femeia-om politic, femeia-director, femeia-om de afaceri…

Oare unde se regăseşte femeia contemporană care se plînge din ce în ce mai des de nefericire, de neîmplinire?

Să fie de vină noul tip de femeie, femeia-bărbat?(gen Nichita)… Privind în jur vedem o nouă femeie, cu un comportament confecţionat, cu o atitudine masculină, dornică să fie cît mai egală cu bărbatul în ierarhia socială.

Unde este însă Femeia? Cea care inspiră poeţii şi pictorii cu misterul ei… Femeia fascinatoare, iniţiatoare, cea plină de erotism rafinat, femeia-copil, femeia-spirituală.

Femeia a uitat şi a abandonat adevărata sa putere feminină: seducţia. Orice femeie are puterea să aibă orice relaţie doreşte, un cuplu armonios unde fericirea şi iubirea să înflorească.

Femeia este un alchimist al Universului, are piatra filosofală… tot ce trebuie să facă este să-şi trezească sufletul şi să folosească acea putere ascunsă. Forţa feminină, acea energie colosală, misterioasă, o însoţeşte oriunde s-ar duce şi orice ar face. Are puterea de a încînta, de a seduce. Fiecare femeie s-a născut cu propriul mister, cu înfăţişarea şi magnetismul personal şi de aceea o femeie nu trebuie să înceteze, în nici o împrejurare, să fie Femeie.

Capacitatea de seducţie a femeii se naşte din privirea sa profundă, infinită, ceva în care te poţi pierde cu uşurinţă, în care îţi poţi pierde propria identitate, pentru a renaşte.

„Femeia este rară, Ea îngenunchează marile personalităţi masculine, Ea răstoarnă tronurile, Ea opreşte anii. Pielea sa este de marmură, iar cînd apare Una, Ea pune în impas întreaga lume…

Unde se duc fluviile, zăpezile, păsările singuratice? Toate se scufundă în Femeie… Dar Ea este rară… Va trebui să fugim cînd o întîlnim, deoarece cînd iubeşte este implacabilă… Dar Ea este rară. Adevărata Femeie, cea care vine din noaptea Timpului, Femeia care ne-a fost dată de divin, aparţine în întregime de un univers diferit de cel al bărbatului. Ea luminează cealaltă extremitate a Creaţiei. Ea cunoaşte secretul apelor, al pietrelor, al plantelor şi al animalelor. Ea se uită fix la soare şi vede clar în noapte. Ea posedă cheile sănătăţii, ale relaxării, ale armoniilor materiei.

Ea este magiciana albă, aceea cu aripile mari şi umede, cu ochii transparenţi, cea care aşteaptă bărbatul pentru a începe Paradisul terestru. Cînd Ea se dăruieşte Lui, într-un moment sacru, îi deschide prin calda obscuritate a pîntecelui ei poarta către o altă lume. Ea este izvorul virtuţilor: dorinţa pe care Ea o inspiră consumă excitarea. Scufundarea în Ea redă castitatea. Ea este sterilă pentru că Ea opreşte roata timpului. Ea readuce bărbatul în copilăria lui. Ea este cea care îl restituie muncii, îndatoririlor sale. Femeia adevărată este cea care face din bărbat mai mult decît este. Ea este suficientă pentru ca el să existe în plenitudine.

Bărbatul trebuie să treacă prin ea pentru a ajunge la fiinţa sa adevărată, şi chiar dacă el a ales alte asceze, o va întîlni din nou sub forme simbolice.

Descoperirea Femeii Adevărate este o graţie. Unirea cu Ea cere bunăvoinţa lui Dumnezeu… Acele întîlniri stranii! Ea apare brusc în trupul falselor femele, iar bărbatul favorizat care o vede începe să tremure de dorinţă şi de teamă. Apoi totul se va transforma, iar el va înceta să se mai joace cu el însuşi” (Louis Pauwels – Conferinţă imaginară: „Femeia este rară”)

Cert este că bărbatul trebuie să treacă prin Femeie pentru a ajunge la fiinţa sa adevărată. Femeia, orice femeie, este adevărata iniţiatoare a bărbatului, calea sa către Sine.

Femeia trebuie însă să se desăvîrşească, deoarece prin desăvîrşirea sa, va produce desăvîrşirea acestei lumi. Prin transformarea ei conştientă se va produce transformarea inconştientă a acestei lumi. Adevărata natură a femeii este Iubirea, lege fundamentală a Universului. Ea se poate regăsi astfel, iubind necondiţionat, dăruind lumină şi pe sine. Femeia naşte universuri cînd se lasă purtată de energia ce i-a fost dăruită.

Ce muzică poate încînta mai mult urechea unui bărbat decît muzica unei femei ce face dragoste, ce dans poate fi mai minunat decît trupul unei femei ce se unduieşte pe ritmurile pasiunii?… Femeia poate face o artă din amor… o artă a vieţii eterne.

Femeie!!!… Fii femeie!!!… Iubeşte, dăruieşte, ascultă, iartă, creează, joacă-te… fă dragoste!!!

Published in: on 19 Noiembrie 2009 at 22:03  Comments (8)  

A iubi… în doi…

„Iubirea între doi oameni…
este întîlnirea între două singurătăţi
care se ocrotesc şi îşi ţin companie”
Rainer Maria Rilke

„A iubi înseamnă a înceta să trăieşti pentru tine, a face ca toate sentimentele omeneşti, teama, speranţa, durerea, bucuria, plăcerea să nu depindă decît de o singură fiinţă; înseamnă a te cufunda în infinit, a nu găsi nici o limită simţirii, a-ţi închina viaţa unei fiinţe în aşa fel încît să nu trăieşti şi să nu gîndeşti decît pentru a o face fericită; a turna măreţie în înjosire, a găsi alinare în lacrimi îndurerate, plăcere în suferinţă şi suferinţa în plăcere; adică a întruni în sine toate contradicţiile.” – Balzac

Din ce în ce mai mult ne plîngem că relaţiile noastre, viaţa de cuplu, de familie… merg prost. Dar oare cine merge prost ? Ce mecanism e defect ? Ce trebuie schimbat şi unde?

Tu eşti fericit şi împlinit în cuplul pe care îl ai ? Sau dacă eşti singur… de ce eşti?

„Ca un om să iubească pe altul e probabil cea mai grea sarcină care ne-a fost încredinţată, sarcina supremă, examenul final, opera pentru care toate celelalte sînt doar un preludiu….

Iubirea e un imbold pentru fiecare să se desăvîrşească, să devină cineva, să devină o lume el însuşi de dragul cuiva.” – Rainer Maria Rilke

Foarte rar întîlnim cupluri fericite, care se iubesc şi care nu pun semnul „egal” între iubire şi gelozie, între iubire şi multe alte comportamente deviante… Secretul este libertatea!

Fiecare dintre cei doi trebuie să-şi amintească în permanenţă că este stăpînul propriei sale vieţi, că fericirea lui depinde în primul rînd de el şi nu de celălalt.

Niciodată nu vă lăsaţi copleşiţi de problemele celuilalt… nu sîntem responsabili decît de propriile noastre probleme! Asta nu înseamnă să fiţi indiferenţi sau nepăsători la problemele partenerului, ci doar să nu vă încărcaţi cu ele, să nu acceptaţi să deveniţi coresponsabil. E o greşeală frecventă şi o formă de manipulare des întîlnită în cupluri.

Tagore, în versurile de mai jos, reuşeşte să transmită perfect ideea unui cuplu liber în iubire şi trăiri:

„V-aţi născut împreună, şi împreună veţi fi întotdeauna.
Veţi fi împreună cînd albele aripi ale morţii vă vor risipi zilele.
Ah, veţi fi împreună chiar în memoria tăcută a lui Dumnezeu.
Dar să lăsaţi spaţii în împreunarea voastră.
Şi lăsaţi vînturile raiului să danseze printre voi.

Iubiţi-vă unul pe altul, dar nu faceţi din iubire o legătură:
Mai bine lăsaţi o mare mişcătoare între ţărmurile sufletelor voastre.
Umpleţi-vă unul altuia cupele dar nu beţi din aceeaşi cupă.
Daţi-vă unul altuia din pîinea voastră dar nu mîncaţi din aceeaşi felie.
Cîntaţi şi dansaţi împreună şi fiţi bucuroşi, dar fiecare din voi să fie singur,
Asemenea strunelor lăutei care stau singure, deşi vibrează cu aceeaşi muzică.

Dăruiţi-vă inima unul altuia, dar nu spre păstrare,
Căci numai mîna Vieţii vă poate încăpea inimile.
Şi staţi împreună, dar nu prea aproape unul de altul.
Căci stîlpii templului stau la distanţă unul de altul,
Iar stejarul şi chiparosul nu cresc unul în umbra celuilalt.”

Iubirea îţi acordă libertatea de care ai nevoie şi te ajută să fii tu însuţi. Este un fenomen extrem de paradoxal. Pe de o parte, te face să te simţi ca un suflet în două trupuri; pe de altă parte, îţi conferă individualitate şi unicitate. Te ajută să renunţi la egoul tău mărunt, dar să îţi cunoşti Sinele Suprem. În acest fel, problema dispare. Iubirea şi meditaţia sînt două aripi pe aceiaşi umeri. Ele se echilibrează reciproc. Numai atunci cînd le cultivi pe amîndouă poţi creşte, poţi deveni împlinit.

Şi atunci cînd vă este mai greu, nu uitaţi că aveţi o umbră de lumină… un înger păzitor. Cît de des vă amintiţi de el? Cît de des îi cereţi ajutorul?

S-a spus mereu că îngerii sînt dublul ceresc al omului.

Cu alte cuvinte, sîntem mereu însoţiţi de modelul nostru, de portretul nostru îmbunătăţit. Şi sîntem – sau în orice caz ar fi bine să fim – într-un dialog permanent cu posibilul acestui portret.

Lîngă fiecare „este”, îngerul aşază un „cum ar trebui să fie”. El conjugă neobosit, la optativ, curgerea vieţii noastre, aşa cum am face-o noi înşine dacă am fi în condiţia lui.

Caută şi înţelege iubirea din proprieul tău suflet, acceptînd totodată şi furtunile existente acolo! Descoperă iubirea din tine, trăieşte-o şi apoi dăruieşte-o ! Odată găsită Iubirea, devii un Alchimist… descoperi secretul Universului… Găsind iubirea devii un şaman care poate vindeca orice… trup, suflet, minte…

Aplică Legea Iubirii şi depăşeşte-ţi acel „status quo” predefinit… şi vei descoperi miracolul…

Şi depăşeşte-ţi limitele! Singura limită a omului este mintea şi capcanele întinse de ea…

Abandonează Mentalul şi alege Sufletul!

„A iubi”… este un verb ce se conjugă în doi…

Published in: on 19 Noiembrie 2009 at 20:39  Comments (4)  

Noul album Bon Jovi „The Circle”

Ai crede că un bărbat a cărui trupă a vândut mai bine de peste 120 de milioane de albume şi a cântat în faţa a 10 milioane de fani în cursul a 26 de ani de carieră se va retrage pentru a se odihni, cel puţin pentru o vreme.

Ai putea crede asta însă te-ai înşela. Noul album Bon Jovi „The Circle”  vine ca dovadă de necontestat. Aşa cum sugerează şi titlul, „The Circle”, marchează reafirmarea angajamentului lui Bon Jovi pentru rock&roll, semnătura trupei încă de la început. Trupa împărtăşeşte o legătură neîntreruptă care defineşte muzica sa. Este un cerc ce nu poate fi rupt.

De la noul single „We Weren’t Born To Follow” şi până la „When We Were Beautiful”, piesele sunt la fel de înălţătoare ca tot ce a scris vreodată Bon Jovi .

Lista de piese de pe albumul Bon Jovi – „The Circle”

1. We Weren’t Born to Follow

2. When We Were Beautiful

3. Work for the Working Man

4. Superman Tonight

5. Bullet

6. Thorn in My Side

7. Live Before You Die

8. Brokenpromiseland

9. Love’s the Only Rule

10. Fast Cars

11. Happy Now

12. Learn to Love

Va recomand piesele:Learn to love

Love’s The Only Rule


Published in: on 14 Noiembrie 2009 at 12:56  Comments (1)  

Melancolie de toamna

Para ti
este beso en el viento
te lo mandaré allí
te dirá lo que siento... yo por ti
No he podido hacer nada

En tu vida ahora se
te sentiste ignorada
es probable, tal vez
si yo hubiese sabido
habría sido una ayuda
pero que importa ya

Ahora que..

Tu puedes jugar siguiendo una cometa
Mientras sales por el espacio a pasear
quizás puedas llegar ahora hasta tu meta
y un mundo distinto que no lograste hallar

Solo que no debió de ser así
Solo que la soledad no es mas grande sin ti

Para ti
una flor he traído
te la dejaré allí
bajo un cielo nublado
mientras miro la luz
está pasando noviembre
y tu... tienes 20 años siempre

Ahora que...

Tu puedes jugar siguiendo una cometa
Mientras sales por el espacio a pasear
quizás puedas llegar ahora hasta tu meta
y un mundo distinto que no lograste hallar

Solo que no debió de ser así
Solo que la soledad ahora es grande
La soledad es más grande sin ti...


Anonim fara cer, fara vise
Pana ieri colindam orb si mut
Nu-mi gaseam un loc
N-aveam nici noroc
Dar acestea-s lucruri ce-au trecut.

Intr-o zi te-am descoperit pe tine
Si fiinta ta ma inundat,
Incantare si vise, gingas paradis,
Nici nu indraznesc sa cred ca e,
Ca e adevarat...

Intr-o lume care toata-i de vanzare
Ochii tai mi-aduc un strop de adevar,
Tu esti armonie si culoare,
Esti colacul de salvare,
Esti lumina care ma-nconjoara,
Esti explozie solara, da...
Dar oare ce sunt eu...?

Eu sunt cel care somnul ti-l vegheaza,
Ca sa nu ti se intample nici un rau
Pot sa fiu pumn de fier, halebardier,
Sau matasea care atinge
Cu sfiala trupul tau..

Intr-o lume care toata-i de vanzare
Ochii tai mi-aduc un strop de adevar,
Tu esti armonie si culoare,
Esti colacul de salvare,
Esti lumina care ma-nconjoara,
Esti explozie solara, da...
Dar oare ce sunt eu...???

Published in: on 12 Noiembrie 2009 at 22:50  Comments (1)