Dedicata celor dragi!
Pentru cei dragi avem o datorie
Cu dragoste oricând a îi păzi,
Să le fim umbră, să le fim tărie,
Şi noaptea pentru ei s-o facem zi.
Pentru cei dragi să n-avem nicio teamă,
Iubirea va învinge negreşit,
Aceste sfinte lacrimi: Tată, Mamă,
Sunt lumea-n care noi ne-am definit.
Pentru cei dragi se face dimineaţă,
În ochii lor lumina e motiv,
Iar când vorbim de ei vorbim de viaţă,
Căci vor trăi în noi definitiv.
Pentru cei dragi să fie sărbătoare
Chiar şi când e tristeţe pe pământ,
Doar pentru ei o lacrimă din soare
A devenit supremul legământ.
Pentru cei dragi avem o misiune,
Să învăţăm că timpul e un reper
Şi numai ei rămân în rugăciune,
Şi numai ei n-au loc în efemer.
Pentru cei dragi mereu e o speranţă,
Orice durere ştim a subjuga,
Nu mai există timp şi nici distanţă
Când dorurile incep a se ruga.
Pentru cei dragi să fie primăvară,
Să plouă ca intr-un vis cu bucurii,
Pentru că ei sunt clipa cea mai rară
În care cerul lasă mărturii.
Pentru cei dragi şi toamna va renaşte,
Iar arta va trăi într-un refren
Şi inima va recunoaşte
Că ei sunt gara ultimului tren.
Pentru cei dragi să ningă cu iubire,
Ca o dovadă de neegalat,
Şi inima să bată dând de ştire
Că-n trupul nostru cerul s-a aflat.
Pentru cei dragi avem o datorie
Să fie numai soare pe pământ,
Căci doar lumina poate să descrie
Un sentiment care devine sfânt.
A venit toamna!
Toamna-i o poveste rară
Cu decoru-i arămiu,
Frunzele în triluri zboară,
Vântul tânguie-n pustiu.
Nu-i aşa că toamna este un anotimp al sufletului, dar şi un artist talentat? Un tablou expresiv. O poezie profundă. Muzică de excepţie. Artă pură. Vreau să stau de vorbă cu toamna. Am multe rugăminţi şi mărturisiri. O strâng în braţe şi încerc sa trăiesc povestea.
Toamna e mai mult decât o poveste. Este una dintre poveştile inimii. Şi o destăinuire divină. În ochii ei s-au aşternut cele mai intense emoţii şi stări. Citind în privirea ei am descoperit cum ia naştere poezia. Cum curg sunetele muzicale în natură şi ce înseamnă penelul sufletului. Şi am înţeles că arta are anotimpul ei preferat.
Dar cum a apărut toamna? În melancolia din genele ei se ascunde o poveste eternă. Şi meditez. Imaginaţia mea începe să alerge spre infinit.
Cred că toamna este o taină rară. Un anotimp de care era nevoie pe pământ să înţelegem ce înseamnă lacrima eternităţii. Să putem atinge poezia, pictura şi muzica altfel decât ştiam noi. Şi astfel s-a transformat într-un anotimp al sufletului.Fiecare om trebuie să îşi găsească timp să se aşeze şi să admire căderea frunzelor.
Elizabeth Lawrence
Savurez cafeaua şi o privesc cu atenţie. Cu linişte şi mirare. Şi atunci vorbele memorabile ale lui Nichita Stănescu desluşesc misterul: Pe pământ tot ce există are nevoie, din când în când, să plângă.
Cred că în cugetarea sa se regăseşte povestea toamnei. Aveam nevoie de un asemenea artist care să ne descătuşeze de remuşcări. Care să ne înveţe că melancolia şi visarea au rostul lor în viaţa noastră.
Şi atunci a coborât o lacrimă din ceruri. S-a aşternut pe pământ. A devenit vers, culoare şi sunet. Şi a pătruns în noi. Aceasta este toamna.
Şi încep să mă destăinui ei. Să-i mulţumesc că ne-a devenit vers şi profunzime.
Că ne-a mângâiat dorurile, privirile şi tăcerile. Că a îmbrăţişat eternitatea şi ne-a lăsat să le admirăm fuziunea într-un tablou mirific. Că ne-a fost cântec şi amintire. Nostalgie şi neuitare.
Că ne-a împărtăşit povestea ploii şi a vântului. Că ştie mereu cum să ne atingă sufletul. Că singurătatea şi căinţa noastră îngenunchiază în faţa ei, iar ea le sărută cu iertare. Şi îi cer să mai scrie în noi poveşti pline de emoţie. Să ne fie casă şi vindecare. Apoi o rog să rămână mereu în versul meu. Fără ea nu e dor şi nici vis. Şi nu putem trăi fără doruri, vise, ploi şi melancolie.Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!
Nichita Stănescu
Abia acum înţeleg că întâlnirea mea cu toamna este de fapt regăsirea. După rătăciri şi multe întrebări, m-am regăsit într-un anotimp de poveste, şi, în acelaşi timp, în povestea unui anotimp. În această nostalgie fermecătoare m-am redescoperit. Cea mai frumoasă descoperire. Vă rog şi pe voi să luaţi în braţe toamna şi să vă redescoperiţi în acest anotimp unic al sufletului.
Un simplu visator
Romantic Dreamer 