Rugăciune!

Ne iartă, Doamne, crunta nepăsare
Care-a sfidat iubiri şi cer şi mare,
Abia acum în frig şi umilinţă
Pământul cere dreptul la căinţă.

Şi nu costa nimic o bucurie,
Dar am trădat această datorie,
Iubirea pentru semeni şi natură
A devenit o jalnică tortură.


Ne iartă, Doamne, lupta de putere
Care au sfidat şi lacrimi şi durere,
Abia acum în toamna nemiloasă
Pământul cere dreptul la o casă.

Şi nu costa nimic o vorbă bună,
Dar omul pentru toate se răzbună,
Iubirea pentru cer şi pentru mare
A devenit o jalnică uitare.

Ne iartă, Doamne, trista învrăjbire
Care a sfidat lumina din iubire,
Abia acum când rănile îngheaţă
Pământul cere dreptul la o viaţă.

Şi nu costa nimic să dăm lumină,
Dar omul doar averilor se inchina
Iubirea pentru tot ce ne inconjoară
Se chinuie şi trage ca să moară.

Ne iartă, Doamne, patimile grele
Care aida luminile din stele,
Abia acum în viscolul ce doare
Pământul cere dreptul la iertare.

Şi-ngenunchiază toate într-o vină,
Din cer coboară o lacrimă divină
Şi-a sărutat pământul cu ardoare:
Renaşteţi prin iubire, cer şi mare!