That’s Amore

:)E iubirea… :)


A iubi,nu inseamna a te privi in ochi unul pe celalalt,ci a privi impreuna in aceiasi directie,deoarece toti traim pe acelasi pamant,sub acelasi cer,dar…nu avem acelasi orizont!!

Ce poate fi mai minunat decat sa iubesti si sa fii iubit in aceiasi masura?…Acea reciprocitate in sentimente,acel raspuns pe care-l primesti de la persoana iubita,non-verbal,dar atat de graitor prin complexitatea emotiilor transmise…
Oare poate defini cineva iubirea?….
Multi ar spune ca nu exista o definitie concreta a iubirii,a acestui sentiment,…dar fiecare din noi o definim.Cum?…Asa cum o simtim,cum am simtit-o,sau cum ne-o imaginam ca o vom simti atunci cand va apare in vietile noastre.
Poate parea destul de ciudat,deoarece sunt destui oameni care,din nefericire pt ei nu au cunoscut niciodata acest sentiment,din diverse motive!

„Pentru romanticii visatori, iubirea este o forta misterioasa care pune stapanire deodata, pe neasteptate, un sentiment de extaz trait doar o data in viata. Iubirea este o problema care implica doar inima, este ceva care nu poate fi inteles, ci numai trait. ”
Fiecare cauta acea iubire care depaseste dragostea si ura, fiecare dintre noi este in cautarea iubirii. Daca nu, vom fi lipsiti de cele mai mari bucurii ale vietii, vom fi lipsiti de tot ceea ce este cu adevarat valoros. Pasiunea si forta pe care ni le da iubirea in goana de zi cu zi, ne calauzeste pe cararile adesea intortocheate ale sufletului. Astfel, lumea devine mai stralucitoare, mai plina de culoare, mai calda, mai plina de sens.
Cu alte cuvinte, iubirea este un sentiment materializat, stare sufleteasca ce capata puteri demiurgice asupra sensibilitatii omului, inaltandu-l in centrul lumii care, la randul ei, se reordoneaza sub forta miraculoasa a celui mai uman sentiment.

La iubire, ca si la fotbal, se pricepe toata lumea. Toti avem o parere despre ea, o privim sub diferite feluri. Educatia, experientele trecute, mediul, felul de a gandi, toate acestea fac ca fiecare sa aiba o perceptie unica asupra iubirii. A te indragosti poate fi o experienta de o frumusete unica, fara indoiala, sentimentul de iubire fiind incarcat de puritate, de candoare si gingasie, si, altfel spus, „dureros de dulce”, dezvaluind trairi nebanuite. Povestile si legendele care ne „hranesc” ne arata ca, pana la urma, dragostea invinge totul… ca un nor care vrea sa-si reverse ploaia, ca o floare care vrea sa-si imprastie parfumul…
Pentru a intelge iubirea, trebuie in primul rand sa fim plini de iubire. Iubirea nu poate exista ca un monolog, ea fiind un dialog armonios.”

Iubirea adevarata e ca un trandafir superb, rosu, parfumat, înflorit, dar cu foarte multi ghimpi, care straluceste în lumina soarelui. Daca vrei sa îl ai, trebuie sa îl cultivi. Ca si cel mai priceput gradinar sa-l ingrijesti, sa ai rabdare sa creasca, sa se dezvolte si sa infloreasca, sa îl aperi de geruri si de furtuni, de hoti si de alti daunatori. Mai presus de orice, trebuie sa crezi cu putere ca frumusetea exista si ca o vezi ca se manifesta în viata ta, prin frumusetea unica a acestui trandafir. Când va înflori în toata plenitudinea sa, bucura-te de minunea existentei lui, culege-l cu grija, chiar daca vei sângera datorita ghimpilor sai, iar parfumul pe care îl vei obtine, pastreaza-l toata viata, si daruieste din el oricui are nevoie, dar si reteta ta de bun cultivator… si poate un lastar de trandafir, rosu, stralucitor, parfumat, pentru a fi cultiva în gradina vietii oricui va putea deprinde de la tine arta cresterii trandafirilor.A iubi este o artã, dupã cum si a trãi este o artã. Dacã vrem sã aflãm cum sã iubim, sã obtinem mãiestria în aceastã artã, va trebui sã procedãm asa cum se procedeazã când vrem sã învãtãm orice altã artã: muzicã, picturã, dans, arta medicinei sau a ingineriei.

De cate ori nu a-ti intalnit persoane care au inlocuit iesirea la cinema cu filmul de pe calculator, o cina in oras cu o comanda la o pizzerie, o iesire in aer liber cu nimic. Cat de des intalnim oameni care nu mai stiu sa se bucure de lucrurile marunte, care fac viata frumoasa ?
O ploaie scurta de vara te determina sa iei imediat taxiul in loc sa te bucuri de felul in care picaturile caldute aluneca pe chipul si pe trupul ei(lui). Razele de soare care patrund dimineata in casa te fac sa tragi draperiile si sa pornesti aparatul de aer conditionat fara sa te opresti o clipa sa vezi cat de frumos ii lumineaza ochii in bataia soarelui.

Si atunci concluzia pe care o tragem e ca in ziua de azi oamenii nu mai au timp, nu mai stiu sa iubeasca, nu mai au timp sau rabdare sa rasfete, nu mai stiu sa se uite in ochii persoanei iubite si sa-i vada sufletul. Dar cand vedem o pereche de octogenari care, tinandu-se da mana, admira o floare sau cauta pe bolta instelata Carul Mic sau Carul Mare ne dam seama ca mai exista si oameni norocosi, sau oameni curajosi care la un moment dat al vietii lor au stiut ca trebuie sa aleaga si n-au ales gresit. Au ales iubirea.

Anunțuri
Published in: on 29 Octombrie 2010 at 00:00  Comments (3)  

Iubirea zilelor noastre

:)Iubirea in ziua de azi :)

Mai exista iubire adevarata in zilele noastre? Iubirea aia neconditionata pe care o intalneam in basmele pe care ni le citeau parintii sau bunicii inainte de culcare? A mai ramas ceva din basmul cu Ileana Cosanzeana si Fat Frumos?

Daca stam sa privim o clipa lumea in care traim putem striga in gura mare si ferm convinsi ca avem drepate, ca nu mai exista nimic din toate astea, ca basmele sunt facute doar pentru a adormi copii mici si naivi si ca nu au nimic in comun cu realitatea, cu atat mai putin cu realitatea zilelor noastre. Astazi oamenii sunt mai preocupati de cariere, de partea materiala a vietii, dragostea a ramas undeva uitata. Cele mai multe casatorii au la baza motive mult mai importante decat acest sentiment fara rost. Poate acesta este motivul pentru care mai toate se termina printr-un divort.

Cam asta am fi tentati sa spunem ca a mai ramas din iubire. Dar este imposibil ca in secunda urmatoare sa nu ne treaca prin minte o clipa in care am uitat sa mai respiram, o secunda in care am fost invadati de acest nobil sentiment, chiar si acum, in zilele noastre. Este imposibil sa nu ne amintim de privirea unui om pentru care stim sigur ca am renunta la tot, sa nu ne intoarcem intr-un trecut mai mult sau mai putin indepartat, in care un sarut a reusit sa te faca pe tine, omul din zilele noastre, sa poti sa zbori. Sunt convins ca nu exista om pe lumea asta care sa nu fi simtit macar o data in viata ca iubeste.

Si totusi, de ce nu mai au oamenii din ziua de azi puterea sa lupte pentru sentimentele lor, pentru iubire? In trecut, cavalerii se duelau pentru iubitele lor, mureau pentru dragostea lor. Astazi oamenii renunta atat de usor la iubire. In goana lor dupa bani, preocupati de cariere, uita sa se mai opreasca o clipa si sa priveasca in sufletul lor. Uita cat de frumos e sa strangi in brate fiinta ce-o iubesti, uita cat de frumos e cand adormi cu capul pe inima persoanei iubite. Sunt sentimente care nu se compara cu nimic, care nu vor putea fi niciodata inlocuite cu nimic, nici cu un cont de nu stiu cate sute de mii de dolari, nici cu cea mai mare vila sau orice altceva ce tine de partea materiala. Sunt sentimente care nu vor putea fi niciodata cumparate, oricat de multi bani am avea.

Din pacate, prea multi oameni uita ca in ciuda tehnologiei din ce in ce mai avansate, in ciuda descoperirilor care se tot fac, timpul a ramas tot ireversibil si clipele care trec acum pe langa noi nu mai ni le poate da nimeni inapoi. Si poate peste ani, cand idealurile noastre referitoare la cat de sus putem ajunge in cariera sau cat de gras poate fi contul din banca vor fi atinse, ne vom trezi ca suntem niste batranei singuri care nu au langa ei persoana care ar fi mers pana la capatul pamantului pentru ei doar daca ar fi lasat. Privind in urma, iti vei aminti de un mesaj in care iti spunea ca te asteapta, dar tu nu te-ai dus niciodata, de o lacrima care s-a uscat pe-obrazul ei in asteptarea sarutului tau. Iti vei aminti privirea care te implora sa ramai atunci cand ai plecat. Cine o sa-ti mai dea atunci tot ce ai lasat sa treaca pe langa tine, persoana careia i-ai spus "pleaca" chiar daca sufletul tau i-ar fi spus "mai stai", persoana cere ar fi stat in calea realizarii tale pe plan profesional, sufocandu-te probabil cu iubire. Cate persoane nu ar vrea atunci sa poata da timpul inapoi, sa ajunga la o intalnire la care nici nu a incercat sa ajunga atunci cand il astepta, sa poata sterge acum o lacrima amara din ochii persoanei pe care a iubit-o, sa mai stranga o data in brate, macar o data, trupul care tremura sub mangaierea lui. Cate persoane nu ar renunta la tot pentru tot ce au avut si nu mai au, nu mai au pentru ca asta a fost alegerea lor, pentru ca intr-un anumit moment al vietii au considerat ca e mai bine sa aleaga ei pentru doi si au ales gresit.

Published in: on 26 Octombrie 2010 at 00:00  Comments (7)  

Trenul vietii

Viata e ca o calatorie cu trenul:

Urcam si coboram des, exista accidente, surprize placute la unele statii si tristete adanca la altele.
Atunci cand ne nastem si urcam in tren, intalnim oameni despre care credem, ca ne vor insoti pe tot parcursul calatoriei noastre: parintii noastri.
Din pacate, adevarul este astfel.
Ei coboara la o statie si ne lasa pe noi fara dragostea si atasamentul lor, fara prietenia si compania lor.
E drept ca in tren urca si alte persone care vor ocupa un rol important in calatoria noastra.
Acestia sunt fratii nostri, prietenii noastri si acei oameni minunati pe care ii iubim.
Unele dintre aceste persoane care urca in tren, privesc calatoria ca o plimbare scurta.
Altii gasesc numai tristete pe parcurcul calatoriei.
Si mai exista si altii in tren, care sunt permanent prezenti si gata de a oferi ajutorul lor celor care au nevoie de el.
Unii lasa in urma lor cand coboare un dor vesnic…
Unii urca si coboara, si noi abia i-am observat.
Ne mira faptul ca unii pasageri, pe care ii iubim cel mai mult, se muta in alt vagon si ne lasa singuri in aceasta etapa a calatoriei noastre.
Bineinteles noi nu ne lasam opriti si ne straduim sa-i gasim si sa ne inghesuim sa trecem si sa ne mutam in vagonul lor.
Din pacate, uneori nu ne putem aseza langa ei, deoarece locul de langa ei este deja ocupat.
Nu face nimic, asa este calatoria: plina de provocari, vise, fantezii, sperante si despartiri…
… dar fara intoarcere.
Deci trebuie sa ne facem calatoria in felul cel mai bun posibil !!!
Sa incercam sa iesim la capat cu cei care calatoresc impreuna cu noi, si sa cautam ceea ce este mai bun in fiecare dintre ei…
Sa ne aducem aminte, ca in orice etapa a calatoriei poate exista un tovaras de-al nostru care sa ezite si care probabil are nevoie de intelegerea noastra.
Si noi vom sovai des si va exista cineva care sa ne inteleaga.
Misterul cel mare al calatoriei este ca nu stim cand voi cobora definitiv din tren si nici cand vor cobora cei ce calatoresc alaturi de noi, nici macar cel care sta pe locul de langa noi.
Cred ca o sa fiu cuprinsa de duiosie atunci cand cobor definitiv din tren… da cred acest lucru…
Despartirea de cativa prieteni pe care i-am intalnit in timpul calatoriei va fi dureroasa. Va fi intristator sa-i las singuri pe cei mai dragi mie… Dar am speranta ca odata si odata va veni gara centrala si am sa-i vad sosind, cu bagaje pe care inca nu le-au avut atunci cand eu urcat in tren.
Ceea ce ma va face fericita este gandul ca si eu am avut partea mea in sporirea bagajelor lor si in cresterea valorii acestora.
Dragi prieteni, noi sa ne straduim sa avem o calatorie buna si ca la sfarsit sa ne spunem ca a meritat osteneala. Sa incercam sa lasam dupa noi, cand coboram, un loc care lasa dor si amintiri frumoase la cei care calatoresc mai departe
Celor care sun parte a trenului meu le doresc:
CALATORIE PLACUTA !!!
















Published in: on 24 Octombrie 2010 at 00:00  Comments (2)  

Un altfel de „Prieteni.”


Si pana la urma, pe cine numim „prieten” ? Pe cel care ne este aproape cand ne este bine, pe cel care ne este alaturi cand avem nevoie de ajutor, ii spunem „prieten” celuia care este acolo mereu cand trebuie sa fie, sa-l numim „prieten” pe cel care ne spune direct care este problema? Sa fie oare acela care suna, dorind ajutorul nostru, sau acela care este trezit noaptea din somn de noi plangand in hotote, incercand sa ne calmeze spunandu-ne „vin in 10 minute! nu te misca din loc!” ? Este corect sa catalogam persoanele dupa actiunile lor din anumite imprejurimi? Nu suntem toti facuti din aceeasi coasta ? Si totusi…poate ca nu. Nu ne asemanam, desi uneori ne place sa credem asta. Nu avem acelasi aspect fizic, nu avem aceleasi gusturi, aceleasi preferinte, aceleasi haine, aceleasi obiecte, aceleasi accesorii, aceiasi prieteni, aceleasi obiceiuri, tabieturi, placeri, cunostinte, realizari, experienta, intelepciune… defecte si calitati, placeri si orori, iubiri, febleti, amintiri, culori preferate, animale dorite, aceeasi copilarie, aceasi familie, aceleasi dorinte si vise, aceleasi „aceleasi”…mereu aceleasi.
Ne place sa credem ca este cineva acolo, care, este exact ca noi, sau daca nu este, poate macar seamana….sau poate macar in proportie de 90% ni se aseamana.
Nu.
Nu exista.
De ce?
Pentru ca suntem unici.
Suntem?
Da.
Cum asa?
Daca n-am fi fost toti diferiti, oare n-am fi fost toti la fel?
Logic?
Poate, si nu prea.
Oare?!
Da.
Sigur?
Poate.
De ce? 2 portocale nu seamana intre ele. Noi de ce am semana?
Pentru ca suntem fiinte umane, si pentru ca suntem superioare oricarei specii existente.
Pentru ca am descoperit ce este stiinta, si am aratat ca desi un om este unic pe Pamant, mai poate exista cineva exact ca el pe Pamant, prin clonare.
Pentru ca am demonstrat ca omul indiferent de ce sex ar avea, am putea sa i-l schimbam, astfel putand alege ce ar vrea sa fie.
Pentru ca am demonstrat ca desi gemenii pot fi chiar si identici ca si aspect fizic, ei nu sunt identici interior.
Am demonstrat ca omul este capabil sa mearga mai departe decat si-ar fi putut inchipui vreodata… punand piciorul chiar si pe Luna.
Pentru ca, noi oamenii, am fost acolo cand s-au nascut alti oameni cu malformatii din cauza greselilor noastre.
Pentru ca am fost socati cand am vazut ce poate cauza o eroare umana.
Si pentru ca indiferent de cate am vedea si ne-ar soca, nu am fi capabili sa nu mai repetat greselile trecutului.
Pentru ca gresim.
Pentru ca suntem inconstieti, paradoxal.
Pentru ca nu suntem mereu capabili sa iertam.
Pentru ca uitam ce inseamna iubirea, dar veneram ura.
Pentru ca desi vedem ca ne autodistrugem, persistam sa ne mutilam rasa.
Pentru ca desi educati, si superiori, nu putem vedea ce fiintele inferioare noua vad.
Pentru ca nu putem privi prin ochii unui copil, pe cand el incearca sa priveasca prin ochii unui adult, in speranta ca va gasi rezolvarea.
Pentru ca desi cu vaste cunostiinte in diverse domenii, nu suntem capabili sa luam o decizie corecta atunci cand trebuie.
Pentru ca ne aparam prea mult.
Pentru ca nu suntem precauti cand trebuie.
Pentru ca mereu visam la viata pe care n-o avem.
Pentru ca ceea ce are cel de langa este mai bun decat ce avem noi.
Pentru ca desi suntem toti egali, unii sunt superiori altora.
Pentru ca nu ne integram in societate.
Pentru ca nu le dam si altora sansa de a avansa pe scara morala si sociala.
Pentru ca ne vrem mereu in varful piramidei.
Pentru ca noi vrem sa fim cei ce incheie lantul trofic.
Pentru ca ne refuzam originile.
Pentru ca ne este rusine sa sustinem lucrurile in care credem.
Pentru ca le permitem celorlalti sa ne demoralizeze.
Pentru ca inainte de bunavointa, zgarcenia ne viziteaza.
Pentru ca puritatea candva existesnta, dispare precum viata unui om intr-o clipita.
Pentru ca nu stim sa apreciem fiecare moment din viata trait.
Pentru ca nu ne bucuram de clipele petrecute alaturi de cei dragi.
Pentru ca irosim cuvintele „te iubesc”, spunandu-le de cele mai multe ori in vant.
Pentru ca uitam care este defapt scopul nostru pe acest pamant.
Pentru ca atunci cand suna ceasul dimineata nu ne gandim ca soarele va rasari din nou, ci doar ca afara este intuneric, si ca va fi o noua zi incarcata.
Pentru ca nu stim sa apreciem ce primim.
Pentru ca valoarea banului este pusa mai sus chiar si decat familia.
Pentru ca nu stim sa facem diferenta intre bine si rau.
Pentru ca uitam de unde plecam.
Pentru ca nimic ce este primit nu e bun.
Pentru ca totul inseamna bani…iar banii inseamna timp, viata, iubire, familie…existenta.
Pentru ca toti uitam ce este „frumosul”.
Pentru ca nimeni nu-si mai aminteste ce este aceea o excursie cu familia la munte, ori la mare.
Pentru ca alcoolul face numai victime, desi noi l-am inventat si ii stim caracterele negative.
Pentru ca in locul unei plimbari in aer liber, preferam o seara de stat intr-un bar ticsit de fum.
Pentru ca fericirea nu mai are valoare.
Pentru ca un film nu mai este bun daca nu are nuditate, arme sau masini in el.
Pentru ca desenele animate nu mai mai sunt demult „desene animate” precum spune titlul.
Pentru ca, creioanele colorate nu mai au culoare.
Pentru ca bicicleta nu mai are roti ce sa se invarta, caci s-au transformat in banda de alergat.
Pentru ca la munte nu se mai inspira aer de munte, ci fum de masina.
Pentru ca bazinele de inot nu mai sunt bazine.
Pentru ca un om invarsta, este vazut deja defect.
Pentru ca semaforul este verde cand vrea fiecare, netinand cont de prioritatile ce trebuiesc acordate.
Pentru ca scoala, nu mai este scoala, ci casa de moda.
Pentru ca muzica ce a fost candva clasica, acum este plictisitoare si obositoare.
Pentru ca urechea suporta mai multe gauri, iar pielea fetei este neimpodobita.
Pentru ca parul nu mai este par, ci….mai degraba mar.., netinandu-se cont de ce zona este vorba.
Pentru ca unghia, nu poate fi oprita din crestere, si pentru ca forfecutele de unghii inca nu s-au inventat.
Pentru ca hainele nu mai sunt la moda de mult.
Pentru ca nu se mai merge la mare pentru relaxare, ci pentru trend.
Pentru ca o camera la un hotel de 5 stele nici nu se poate compara cu un cort in camping.
Pentru ca prosopul a devenit cearceaf.
Pentru ca sapunul a devenit un lux.
Pentru ca ne vrem a fi niste domni, dar defapt suntem de cele mai multe ori niste fiinte injositoare.
Pentru ca nu stim sa votam cu capul, iar apoi cand ne lovim de prag, ne miram de ce ne doare.
Pentru ca pragul este prea jos!?
Pentru ca vrem imposibilul.
Pentru ca putem.
Pentru ca se termina, dar mereu incepe altceva.
Pentru ca nu mai savuram o inghetata.
Pentru ca marimea hainelor conteaza.
Pentru ca „a fi slab” este echivalentul lui „a fi frumos”.
Pentru ca „a fi slab” este echivalent cu „a fi sanatos”, desi este o greseala imensa.
Pentru ca vrem.
Pentru ca, vrem, putem si ne dorim sa credem.
Pentru ca nu auzim.
Pentru ca nu vedem.
Pentru ca nu acultam.
Pentru ca nu simtim.
Pentru ca suntem lasi.
Pentru ca suntem slabi de ingeri.
Pentru ca nu stim.
Pentru ca nu mai vrem.
Pentru ca facem alegeri.
Pentru ca facem compromisuri.
Pentru ca mirosim flori, dar avem narile astupate, si ochii inchisi.
Pentru ca totul este alb-negru.
Pentru ca albul nu mai este alb, ci o nuanta de bej.
Pentru ca rosul, nu mai este rosu, ci mai degraba roz.
Pentru ca nu ne mai cheama Maria si Gheorghe, ci Esmeralda si Juan Carlos.
Pentru ca nu ne cunostem trecutul.
Pentru ca suntem indiferenti.
Pentru ca suntem nepasatori.
Pentru ca bijuteriile au valoare.
Pentru ca avem.
Pentru ca putem.
Pentru ca suntem gelosi.
Pentru ca suntem incapabili si atat.
Pentru ca, pentru… :)

Published in: on 19 Octombrie 2010 at 00:00  Comments (8)  

Proba de sinceritate

Published in: on 13 Octombrie 2010 at 00:00  Comments (4)  

Dragostea bazata pe pasiune dorinta si iubire

As vrea sa spun ca stiu ce este iubirea.Am incercat sa-i dau definitii peste definitii, am incercat sa-mi confirm ca ceea ce simt este iubire, am incercat sa caut un motiv pentru care iubesc. Am vrut sa-mi dau seama de ce iubesc. Pana azi dimineata… cand,am avut o mica reflexie interioara.De ce iti trebuie un motiv ca sa iubesti? Cand iubesti, nu iti mai pui atatea intrebari, nu mai cauti atatea raspunsuri. Pur si simplu iubesti… Asa sa fie? Oare nu este dragoste ceea ce simt? Sa fie doar pasiunea fiecarui inceput? Sau faptul ca am fost atat de dezamagit in iubire incat nu mai cred in basmele cu suflete pereche si dragoste intru trup si suflet? Intrebat ce este dragostea, as putea da o definitie mai ampla decat cea din dictionar. Ma limitez la a spune ca dragostea este o stare psihica si fizica in care trupul si sufletul, fara fictiuni sau alte neajunsuri intre ele,colaboreaza in mod armonios.Spiritul e impacat cu sine si trupul de asemeni. Amandoua isi sunt de ajuns lor insile. Dragostea adevarata vine poate o singura data in viata si seamana cu extazul. Eu am facut de foarte multe ori confuzia intre dragoste si pasiune… Avand pasiune in viata mea, mi-am dorit dragoste. Atunci cand am avut dragoste, tanjeam si dupa pasiune.. Ideal ar fi sa le avem pe amandoua pentru ca nu ne sunt suficiente una fara cealalta. Of…femeile astea! Asa ar spune multi,dar…uneori,realitatea chiar depaseste granitele firescului,logicii si rationalitatii! Teoretic, le poti avea pe amandoua,si dorinta si pasiunea. Practic, la fel… Dar cati, intr-o viata de om, se bucura cu adevarat de asa ceva?

Cred ca pasiunea este o sclipire de moment. Este atractia pe care o simtim fata de o persoana la un moment dat, este sinonimul sentimentului unamim denumit “dragoste la prima vedere”.Relatiile ce se bazeaza doar pe atractia involuntara de cele mai multe ori esueaza pentru ca mizeaza doar pe intuitie si aparente si acestea, in unele cazuri, nu sunt tocmai cele corecte. Atunci cand descoperi ca persoana de langa tine nu este cea de la inceput, cand vezi de fapt cum este in realitate, cu defecte si calitati pe care nu credeai ca le are, lumea intreaga se rastoarna cu susul in jos. Este un risc pe care ti-l asumi. Poti fi dezamagit sau nu…

Pe de alta parte, daca vorbim de dragoste in adevaratul inteles al cuvantului, timpul constituie in acest caz proba de foc. Nu iti dai seama dupa o saptamana, dupa o luna, dupa trei luni, daca este dragoste ceea ce simti. Abia dupa un timp, dupa ce cunosti mai bine persoana respectiva, o placi si dincolo de aspectul fizic.. Incepi sa o privesti cu alti ochi. Treci de faza iubirii-pasiune, in care asculti mai mult de instinctele sexuale, ajungi la un alt nivel al dragostei: dragostea platonica. Iti plac anumite lucruri la acea persoana, iti place felul in care gandeste, adori anumite gesturi pe care le face, incepi sa-i vezi si sufletul. Incepi sa o admiri, sa o apreciezi, sa o respecti. Incepe sa-ti fie draga. Abia atunci cand te afli in acest stadiu, iti dai seama daca a fost doar o sclipire de moment sau daca are sanse sa se imbogateasca cu nuante ale unei iubiri mai profunde.

Inainte de a lamuri cat mai profund acest mister,ce cuprinde dorinta,dragostea si pasiunea ar trebui sa stiu sa fac diferenta intre iubire si atractia sexuala. Am ascultat diverse opinii,referitoare la acest aspect si…iata ca,nu-s doua raspunsuri la fel. Parerile sunt impartite. Pentru unii, actul sexual in sine isi are importanta sa intr-o relatie. Aceste persoane nu concep dragostea fara erotism, cel putin nu pana la varsta a treia… Pentru altii, romantici incurabili (de acesta parte a baricadei ma aflu si eu), sexul exista dar nu este neaparat inclus intr-o relatie de dragoste. Sexul e sex, dragostea e dragoste…sunt total 2 lucruri diferite.Pasiunea e a trupului, dragostea se refera strict la suflet si la sentimente. Pentru o alta categorie , sexul este un aspect important al iubirii, dar nu neaparat decisiv. Atata timp cat iubesti sufletul celui de langa tine, ce este rau in a-i iubi si trupul?

Dragostea este expresia unei nobile lepadari de sine si a celui mai desavarsit altruism. Nu in sensul unei depersonalizari totale, ci in ideea renuntarii la acel sambure de egoism pe care il avem in sange,inca de la nastere. Izvoarele dragostei nu tasnesc doar din nisipurile atractiei fizice, ci tasnesc si din apa vie a sufletului. Un lucru e cert: pasiunea nu e dragoste. Pasiunea fara dragoste o intalnim la tot pasul. Dragostea, in schimb, e mai mult decat pasiune. Dragostea e si pasiune… Indiferent daca am sau nu dreptate, cu totii suntem poate de acord intr-o singura privinta: fericirea absoluta in dragoste este greu de obtinut,…. Este o stare pe care pe care eu nu am gasit-o niciodata,…cel putin deocamdata.Nu mai caut,deoarece prin cautarea mea…am ignorat in nenumarate randuri,adevaratele lucruri care conteaza,si care conduc in mod sigur catre FERICIRE.

Noi alergam  dupa fericire intima sau fericire sufleteasca, de ce sa nu le imbinam pe amandoua si sa putem avea un intreg,… aproape de Fericirea Absoluta?…sa spun asa.Deoarece…nu stim sa facem diferenta,acesta este adevarul,crudul adevar,care…ne impiedica sa vedem realitatea,suntem confuzi…si cand traim pasiune,credem ca-i dragoste,cand traim dorinta,spunem ca-i iubire,si cand e dragoste…suntem deja prea euforici,pentru a o mai deosebi de celelalte!

CE NE IMPIEDICA SA SIMTIM,SA TRAIM CU ADEVARAT??

Sa iubesti nu inseamna “a avea emotii”. A iubi inseamna: la fi bland cu altul si a fi bland cu tine insuti a fi tolerant si ingaduitor a fi ferm, dar nu rau la fi corect si cinstit cu tine si cu altul, dar nu a judeca ,a ierta pentru ca tot ce este gresit este cauzat de suferinta si, ca urmare, totul poate fi iertat la tine si la altul ,a nu repeta comportamentele care creeaza suferinta altui om sau tie insuti la-l incuraja pe celalalt, a-l sprijini si a-l ajuta sa se simta mai bine, sa rida, sa fie vesel si sa paseasca in viata cu incredere si speranta.

Cind invatam sa vorbim, noi invatam sa le dam o denumire lucrurilor din jur, sa stim ca un lucru este bun sau alt lucru este rau, sa stim ca, daca punem mina la priza, riscam sa nealegem cu suferinta si daca cineva se comporta mai rece cu noi invatam ca aceasta persoana nu ne iubeste.

De retinut “Singura fiinta de pe lume pe care o puteti schimba si care va genera schimbarea lumii din jurul vostru sinteti voi insiva”.Cand urmarim defectele si lipsurile altora, noi nu ne mai iubim si nu mai putem iubi….De ce se intimpla astfel? De exemplu, dorinta expresa de a fi iubit devine CEVA generator de suferinte inimaginabile. Din dorinta de a fi iubiti extragem suferinta de a nu iubi si suferinta de a nu gasi niciodata o iubire satisfacatoare sau un sentiment de implinire si multumire sufleteasca.

Dorinta de a fi iubiti este cauza esentiala a faptului ca nu iubim si nu ne iubim pe noi insine. De ce? Pentru ca atunci cind ne vom autosugestiona sa fim iubiti, noi vom cauta la ceilalti fiecare gest, fiecare cuvint, fiecare fapta care arata ca ei nu ne iubesc.

Pretentiile noastre vor creste continuu si acest fenomen este urmarea faptului ca urmarind defectele si lipsurile altora, noi nu mai iubim.

Nu mai sintem buni. Nu mai sintem toleranti. Nu mai avem rabdare si intelegere. Nu le dam celorlalti dreptul de a-si asuma responsabilitatea alegerilor lor in viata. Vrem ca ei sa aleaga ce vrem noi ca ei sa aleaga. Vrem sa le luam libertatea. Iar ei vor dori sa evadeze. Ei se vor simti inlantuiti si sufocati si, de aceea, la rindul lor, risca sa piarda capacitatea de a iubi.Relatia nu este
intimplatoare niciodata.

Cind unul se schimba in interior, se schimba si celalalt. Paradoxul in sfera existentei omenesti esteacela ca sfirseste prin a iubi cel ce renunta la orice il face sa nu iubeasca. Si primul lucru responsabil de lipsa noastra de iubire este pretentia de a fi iubiti.
A alege sa fii tu cel care iubeste este primul pas catre schimbarea interiorului, a mintii si a emotiilor. Si ce sa facem pentru a iubi? Sa incepem prin a exersa iubirea pentru ceilalti in conditiile in care sintem in acest moment. Chiar daca primiti sau nu un raspuns iubitor de la ceilalti, iubiti.

Ajutati pe cineva, fie ca va spune multumesc sau nu. Dar nimeni, absolut nimeni pe lumea aceasta nu este conceput sa nu poata iubi.

Aceasta este numai o frica omeneasca pe care o putem depasi intelegind ca iubirea nu este o manifestare hormonala, ci exprimarea bunatatii, a intelegerii, a rabdarii si compasiunii pentru cei din jur. Alegeti clar: “De azi inainte vreau sa fiu eu acela care iubeste”. Rugati-va pentru a putea iubi,faceti sport, supravegheati-va mintea si rugati-va pentru ginduri bune cind ele contin ura, suparare la adresa voastra sau a celor din jur.
Orice metoda va va ajuta sa iubiti, folositi aceasta metoda, dar nu fara a renunta la pretentia de a fi voi cei iubiti.Nu uitati ca in fiecare moment voi alegeti ceea ce vreti sa fiti; cind il judecati pe altul, veti sfirsi prin a face lucrul pe care il judecati la el. Aceasta se intimpla pentru a intelege ca ceea ce unom face este determinat de perceptia pe care el o are asupra lumii.Nu uitati ca niciodata nu exista cineva din afara voastra care va incurca sa iubiti,numai voi insiva…acest lucru il recunosc si eu!
Published in: on 11 Octombrie 2010 at 00:12  Comments (2)  

Dragoste si multa ciocolata



Spune sincer, cat de des mananci bomboane de ciocolata doar ca sa scapi de foame? Eu am facut asta de prea multe ori. Haide-ti sa aflam impreuna ce se intampla cand mancam ciocolata pe stomacul gol?

Ti s-a intamplat vreodata sa nu apuci sa mananci nimic toata ziua? Ai simtit cum stomacul tau o ia razna sperand ca in curad va primi mancare? Spune sincer, cat de des mananci bomboane de ciocolata doar ca sa scapi de foame? Eu am facut asta de prea multe ori.

Initial te simti minunat, stomacul nu mai plange, durerea dispare, la fel si foamea, iar zaharul si cofeina iti dau o senzatie de energie nestavilita. Topaind de fericire, te intrebi de ce sa nu mananci ciocolata dimineata, la pranz si seara. Treizeci de minute mai tarziu situatia se schimba. Durerea incepe sa se instaleze in stomac, iar tu simti ca ametesti. Toata energia ta s-a transformat intr-un discomfort mai mare decat cel initial.

Te gandesti ca poate ciocolata nu a fost buna. Te uiti speriat(a) pe ambalaj, dar vezi ca ciocolata nu era expirata. Afla ca aceasta senzatie apare atunci cand corpul tau nu primeste substantele nutritive necesare pentru a supravietui, iar ciocolata nu te ajuta sa duci o viata sanatoasa. Tine minte, ciocolata este buna ca desert, dar nu ca alimentatie zilnica.

Din pacate, cam acelasi lucru se intampla si in viata de cuplu: “ei incearca sa manace ciocolata pe stomacul gol”. Indragostitii se apropie unul de altul cu inimile infometate de atingere. Mai rau este atunci cand unul dintre parteneri se simte respins, singur si tanjeste dupa afectiune. Fara dragoste, oamenii cauta ceva care sa umple locul gol din inima lor. O dragoste trecatoare, cu gust dulce si emotii inalte te face sa uiti pentru moment ca vrei iubire, afectiune si respect, nu doar atingere. Ca adult singur, cauti pe cineva care sa te completeze. Si fiecare noua relatie pe care o ai iti da acea senzatie de energie, de plutire, de incredere in fortele propii, de securitate. Dar cand euforia dispare, dupa cateva saptamani sau luni, sentimentul de implinire s-a dus.

Afectiunea umana te face sa te simti bine, dar, ca si ciocolata, nu ii da inimii ceea ce are nevoie pentru a supravietui. “Adevarata nevoie a inimii este aceea de a fi aceptati neconditionat.” Tanjim dupa cineva care sa ne iubeasca in ciuda greselilor noastre, a imperfectiunilor, iar inimile noastre raman pustii atunci cand cineva nu ne accepta asa cum suntem. Si totusi, oamenii nu pot oferi dragoste neconditionata. Ne suparam cand

cineva nu reuseste sa ne faca fericiti. Oferim dragostea noastra celui care ne iubeste la fel de mult. Daca dragostea nu este impartasita apar certuri, dezamangiri, se fac greseli…

Dragostea este un sentiment care trebuie alimentat permanent pentru a nu-si pierde din rezistenta. Putem sa ne intalnim cu oricine, dar nu ne vom avanta niciodata intr-o relatie daca nu primim ceva inapoi.
Toti spun asta…si mult prea des, uitam insa ca inima noastra cauta sa ne satisfaca nevoile substituindu-le cu dragostea. Adica incercam sa traim din cura de ciocolata. Dar inimile noastre nu rezista incercand sa satisfacem cerintelor celorlalti.

Dragostea adevarata exista, dar nu iti vei da seama daca ai intalnit-o sa nu decat daca renunti in a mai cauta acele iubiri patimase si sexul de-o noapte. Priveste-te si analizeaza-ti viata pentru cateva minute. Esti agitat(a), dinamic(a), contemplativ(a), stresat(a), deziluzionat(a), plin(a) de sperante, visatoar(e)….? Sunt lucruri pe care visam sa le facem in fiecare zi, sunt lucruri pe care am dori sa le uitam. Stabileste ceea ce vrei pentru a putea incepe sa cauti. Nu uita daca vrei sa iubesti iubeste din toata inima ta pentru o viata intreaga.

Published in: on 6 Octombrie 2010 at 00:00  Comments (5)  

Steaua Campioana din Ghencea

Am fost campioni si asa vom ramane mereu…Felicitari Mister Marius Lacatus..multa bafta in continuare.Dupa un meci frumos cu Napoli a urmat un meci fenomenal cu Sportul Studentesc castigat de Steaua cu 4 la 2.

http://www.sport.ro/video/ge/vid/MzU3MTU=

Published in: on 4 Octombrie 2010 at 13:15  Lasă un comentariu  

Inima

  • Într-o zi, un tânăr s-a oprit în centrul unui mare oraş şi a început să le spună trecătorilor că are cea mai frumoasă inimă din împrejurimi. Nu după multă vreme, în jurul lui s-a strâns o mare mulţime de oameni şi toţi îi admirau inima, care era într-adevăr perfectă. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisură. Da, toţi au căzut de acord, că era cea mai frumoasă inimă pe care au văzut-o vreodata.

    Tânărul era foarte mândru de inima lui şi nu contenea să se laude singur cu ea. Când, deodată, de mulţime s-a apropiat un bătrânel. Cu glas liniştit, el a rostit ca pentru sine:
    – Şi totuşi, perfecţiunea inimii lui nu se compară cu frumuseţea inimii mele. Oamenii din mulţimea strânsă în jurul tânărului au început să-şi întoarcă privirile spre inima bătrânelului. Până şi tânărul a fost curios să vadă inima ce îndrăznea să se compare cu inima lui.
    Era o inimă puternică, ale cărei bătăi ritmate se auzeau până departe. Dar era plină de cicatrice, locuri unde bucăţi din ea fuseseră înlocuite cu altele care nu se potriveau chiar întru totul, liniile de unire dintre bucăţile străine şi inima bătrânului fiind sinuoase, chiar colţuroase pe alocuri. Ba, mai mult, din, loc în loc, lipseau bucăţi întregi din inima concurentă, răni larg deschise, încă sângerânde.

    “Cum poate spune că are o inima mai frumoasă”, îşi şopteau uimiţi oamenii. Tânărul, după ce examinase atent inima bătrânelului, şi-a ridicat privirea şi i-a spus râzând:
    – Cred că glumeşti, moşnege. Priveşte la inima mea – este perfectă! Pe când a ta este toată o rană, numai lacrimi şi durere.
    – Da, a spus blând bătrânelul. Inima ta arată perfect, dar nu mi-aş schimba niciodată inima cu inima ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezintă o persoană căreia i-am dăruit dragostea mea – rup o bucată din inima mea şi i-o dau omului de lângă mine, care adesea îmi dă în schimb, o bucată din inima lui, ce se potriveşte în locul rămas gol în inima mea. Dar pentru că bucăţile nu sunt măsurate la milimetru, rămân margini colţuroase, pe care eu le preţuiesc nespus de mult, deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împărtăşit-o cu cel de lângă mine.

    Uneori am dăruit bucăţi din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici măcar o bucăţică din inima lor. Acestea sunt rănile deschise din inima mea, găurile negre-a-i iubi pe cei din jurul tău implică întotdeauna un oarecare risc. Şi deşi aceste răni sângerează încă şi mă dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am până şi pentru aceşti oameni; şi, cine ştie, s-ar putea ca într-o zi să se-ntoarcă la mine şi să-mi umple locurile goale cu bucăţi din inimile lor.
    Înţelegi, acum, dragul meu, care este adevărata frumuseţe a inimii? – a încheiat cu glas domol şi zâmbet cald bătrânelul.
    Tânărul a rămas tăcut deoparte, cu obrazul scăldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de bătrânel, a rupt o bucată din inima lui perfectă şi i-a întins-o cu mâini tremurânde. Bătrânul i-a primit bucata pe care a pus-o în inima lui. A rupt, apoi, o bucată din inima brăzdată de cicatrice şi a [completat] inima tânărului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru că marginile erau cam colţuroase.

    Tânărul şi-a privit inima, care nu mai era perfectă, dar care acum era mai frumoasă ca niciodată, fiindcă în inima candva perfectă pulsa de-acum dragoste din inima bătrânelului. Cei doi s-au îmbrăţişat, şi-au zâmbit şi au pornit împreună la drum.
    Cât de trist trebuie să fie să mergi pe calea vieţii cu o inimă întreagă în piept. O inimă perfectă, dar lipsită de frumuseţe…
    Inima ta cum este? o poţi împărţi cu alţii?

Published in: on 3 Octombrie 2010 at 00:00  Comments (1)  

Dance Me to the End of Love


Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire… Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet ranit si apoi vindecat de altul… Iubirea trebuie invatata, incercata si experimentata…
Prima atingere nu reprezinta niciodata expresia ei desavarsita… O iubire pe care esti nevoit s-o pazesti nu reprezinta nimic. Dar tocmai asta n-au sa inteleaga niciodata oamenii cu adevarat gelosi. Gelozia ia nastere odata cu dragostea, dar nu moare odata cu ea… Cine iubeste si este iubit nu va mai fi niciodata acelasi om ca inainte… Nu uita: langa cel mai inalt punct al fericirii se afla cea mai adanca prapastie a durerii…

Fericirea nu inseamna sa ai ceea ce doresti, ci sa doresti ceea ce ai. Nu rupe firul unei prietenii, caci chiar daca il legi din nou, nodul ramane… Sa nu crezi ca poti stabili cursul iubirii, caci ea, daca te considera vrednic, iti va indrepta ea cursul!…

Dragostea nu este numai flori, zambete, iubire, ci inseamna si lacrimi, dorinta, pasiune si de aceea putini au privilegiul de a-i descoperi puterea. Cine are capacitatea de a se indragosti, poate avea mereu incredere in iubire si in valoarea omului de care s-a indragostit!

Dragostea e la fel ca o boala pe care daca nu o tratezi se agraveaza…si ca orice floare pe care daca nu o uzi se ofileste… Nu iubesti o femeie pentru ca este frumoasa, ci este frumoasa pentru ca o iubesti tu!

Iubirea e tot ce dorim, iar in final e tot ce-am avut. Daca exista un sens al vietii… atunci EA este sensul, daca nu… EA ar trebui sa fie …
Fara dragoste suntem orfani de toate, fara pasiune suntem ca o moara de vant spanzurata in vid! In iubire se simte mai mult decat e nevoie, se sufera mai mult decat se cugeta, se viseaza mai mult decat se traieste…

Fericirea noastra rezida in ceea ce-l determina pe om sa-si dea seama ca este om si sa ramana asa. Numai o mare nenorocire ne poate arata cat demarunte sunt nemultumirile”insuportabile”. Parfumul reprezinta sentimentele florilor.

Adevarata prietenie este asemenea unui trandafir: nu-i realizezi frumusetea pana cand nu se ofileste… Atinge steaua de neatens si nu-i uita pe cei ce au crezut in tine. Iubirea e un sarut furat, un zambet inocent, o imbratisare patimasa… si un suflet smuls din piept… O dragoste generoasa isi are intotdeauna testamentul pregatit din timp.ˇ Iubirea impartasita de oameni este forta cea mai mare care exista in lume si izvorul cel mai important pentru poezie…
Despartirile au ceva din melancolia asfintitului, o blanda stralucire care ascunde in ea avertismentul intunericului…

Prietenia este asemenea unei iubiri fara aripi… Daca nu ai iubi, cum ai putea pretui orbitoarea lumina a soarelui si mangaietoarea lumina a lunii?

Masurarea vietii omului nu este in functie de timp, ci de buna ei folosire.
Doar o viata traita pentru altii este o viata care merita traita. Dreptatea poate sa ne avertizeze asupra a ceea ce este bine sa evitam; insa doar inima ne spune ceea ce este mai potrivit sa facem… Nu exista indatorire pe care s-o subestimam mai mult, decat aceea de a fi fericiti…

Iubirea de tara, iubirea de parinti, de prieteni si de tot ceea ce ne inconjoara este pretutindeni si ne copleseste in fiecare minut pe care-l traim.
Am o banala intrebare pentru voi…: “Dragostea s-a nascut prin femeie sau Femeia s-a nascut din Dragoste…?”

Invatati sa lasati pe chipul vostru sa infloreasca un zambet. Este darul pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers! Fiecare are propria sa filozofie a iubirii…, unii si-au faurit-o din lemn, altii din piatra…

Dragostea este intelepciunea nebunului si nebunia inteleptului.

Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuiasi de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta… “Cand dragostea vorbeste, vocile tuturor zeilor par a fi adormite in armonia raiului.”- William Shakespeare.

Nu putem merge departe in prietenie, daca nu suntem dispusi sa ne iertam unii altora micile defecte…
Nu incerca sa gasesti iubirea absoluta, pentru ca nu exista. Totul este relativ pe lumea asta, pana si iubirea… O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara. Pierduta lucire din raza de luna, frumoasa mea umbra, ce umbra nebuna, frumoasa lumina, scapata din stele, cazuta-i din noapte in visele mele…

Adevarul care ii face pe oameni liberi este in cea mai mare parte adevarul pe care oamenii n-ar vrea sa-l auda.
Cand iubirea, acel puf de papadie, ce vine mereu si pleaca cu primul fir de vant, va trece si pe la poarta ta, atunci vei sti ca m-ai intalnit… Sa visezi un inger?…dar am deja un vis…si am si un inger…iar ingerul e visul meu… Cand iubesti esti cel mai fericit om din lume; cel mai trist lucru este sa suferi din iubire…

Fara IUBIRE nu exista viata!IUBITI-VA!
Si alungati bezna aceasta ce ne sugruma in fiecare clipa! Dragostea sau Iubirea este un giuvaer de mare pret, dat in dar fiecarei fiinte umane.
Daca l-ai pierdut, viata ta nu mai are nici un sens… Dorul e focul in care ard sperantele, dorintele, durerile, iar cenusa ce ramane reprezinta amintirile…
In iubire, chiar si tacerea e plina de lumina, avand un anume farmec. Iubirea sincera si profunda nu are nevoie de vorbe multe.
Nu dispretui lucrurile mici; o lumanare poate face oricand ceea ce nu poate face niciodata soarele: sa lumineze …noaptea! Loviturile vietii nu sunt numai distructive, ci si constructive; ca loviturile ciocanului in
dalta unui sculptor priceput…

Iubirea nu constientizeaza, nu ascunde si nici macar nu ignora defectele, ci pur si simplu le arde.

Oamenii ne dau uneori vise dar viata le spulbera. Iubesti pe cineva atunci cand ai ajuns sa vrei sa-i dai ceea ce ai mai bun si hotarasti sa i te dai pe tine insuti… Unii oameni vin si pleaca repede din viata noastra, altii stau o vreme, punandu-si amprenta pe inima noastra. Dupa plecarea lor, nu vom mai fi niciodata aceiasi.

Dragostea e speranta si fara speranta lumea nu ar exista… Sa ai curaj sa risti pentru adevarul din inima ta, dar sa nu te minti cand il asculti. Viata este frumoasa si e pacat sa trecem prin ea, fara sa iubim, macar o singura data, cu adevarat… Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire. Iubirea este singura pasiune care se plateste cu o moneda fabricata de ea insasi…”jertfa”.

Sigur ca exista si dragoste la prima vedere, dar este intotdeauna bine sa mai aruncam si o a doua privire. Dragostea este un joc ciudat: sau amandoi castiga sau amandoi pierd…
Iubirea este singurul lucru care poate fi impartit la infinit fara sa se micsoreze…
Femeia…este cea careia ii datoram fericirea, tristetea, bucuria, viata…Sa fiti iubite, stimate doamne si domnisoare!
Sa astepti mereu dragostea ca pe un fel de jertfa pe care nu ai cum s-o oferi, pentru ca de fapt asteptai o jertfa pe care sa o poti oferi ca pe o dragoste…

Putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori din ambele motive. Insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi

…singura stea … singura planeta, singurul soare care conteaza

Privim Universul cu o ciudata neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid, traiesc …
Astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra. Ceeace nu vedem ne vede.
Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne apartine.

Treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurilor pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa. Natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie si spirit cu o infintate de lucruri pe care nu le avem. Atat timp cat va exista un echilibru in acest sistem va exista si armonie. Insa omul este o fiinta haotica ce va tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de necunoastere pe care le va intrezari.

Omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie. Fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit!

Published in: on 2 Octombrie 2010 at 00:00  Comments (3)