O inimă când drepturile îşi cere

O inimă când drepturile-şi cere
Ne suntem unul altuia putere,
Aceasta e minunea cea mare
Şi forţa de lumină creatoare.

O inimă îşi caută menirea
Şi alta îi oferă împlinirea:
Două priviri când se vor recunoaşte
Aceasta e minunea de-a renaşte.

O inimă oferă bucurie,
Cealaltă doar în lacrimi o descrie,
Şi două mâini pot face o minune
Atunci când dăruiesc afecţiune.

O inimă vorbeşte despre viaţă
Şi alta o ascultă şi învaţă
Ce-nseamnă a trăi cu pasiune,
O nouă remarcabilă minune.

O inimă îşi plânge neputinţa
Şi alta îi alină suferinţa,
Chiar bunătatea este o minune,
Un om în cea mai rară versiune.

O inimă ajunge obosită
Când multă vreme este chinuită,
Dar îşi revine-apoi printr-o minune,
Aceea ce se cheamă rugăciune.

Există şi uimiri care au nume,
Cu toată profunzimea de pe lume
Ele ne lasă fără de cuvinte
Şi-i drept că doar minunile sunt sfinte.

Un simplu muritor, în rugăciune,
A transformat cuvântul în minune
Când a rostit, cu cerul în privire,
Că vrea să fie veşnic doar Iubire.