11 greșeli făcute în viata mea.

Am greșit de multe ori până acum și mi-am făcut o necesară retrospecție pe care o așez aici, în speranța că poate va motiva pe unii dintre voi. E uman să greșim, să tragem învățăminte, să corectăm ce putem. E ideal să învățăm din greșelile altora, dar aici teoria nu prea se pupă cu practica, pentru că până nu ne lovim noi de niște lucruri, degeaba le vedem pe la alții, că experiența noastră va fi cel mai bun profesor. Dar vreau totuși să aștern greșelile mele, măcar să vă dea de gândit, să vă scuture, să vă îndemne la unele analize.

1. M-am consumat prea mult cu părerile altora despre mine. Garry Vee spunea că atunci când decizi să nu mai auzi vocile celorlalți, reușești să faci lucruri cu adevărat mărețe. M-am umplut cu tensiuni, temeri dezamăgiri, mi-am scăzut încrederea în mine, mi-am pus serioase întrebări dacă e bine ce fac atunci când am procesat comentariile pline de răutate ale oamenilor care nici măcar nu mă cunosc și-și permit, pentru că atât pot ei, să mă critice, să mă atace.

Din 2008 când am început acest blog pana acum, pentru că despre postările de tot felul care ma reprezinta vorbesc, a venit la pachet cu o doză de răutate De ce? Pentru că am scris mereu pe bune despre tot ce ma reprezinta, despre ce și cum gândesc.

2. Am avut perioade lungi în care am citit foarte puțin. Recunoscut mi-a plăcut sa citesc, odată… Acum e stupid când mă gândesc înapoi, regret enorm. M-am reapucat de o regulă relativ simplă: încerc să citesc câteva pagini dimineața, la cafea, și uneori câteva pagini seara, înainte de culcare, sub lampă, cu o lumină plăcută,muzică pe fundal, să mă scufund în lectură.

3. N-am mai făcut cel puțin o oră de sport pe zi, aruncându-mă în fel de fel de lucruri. Nici nu mai concep acum. Sunt o persoană activă, mă mișc mult, dar mi-am setat o regulă să lucrez principalele grupe musculare, putând face asta lejer și acasă, cu un minimum de deranj și echipament. Sportul aduce stare de bine în tot corpul, trage și bună dispoziție, schimbă felul în care funcționează creierul, faci totul mult mai bine. O stare de legumă pleoștită pe fotoliu sau scaunul de birou cred că nu încântă pe nimeni.

4. Eu am tras mai mult pentru alții și mai puțin pentru mine. Am obosit. Nu regret, dar am picat de prea multe ori în ideea asta că nu mi se cuvine ceva, chiar dacă tot ce am făcut a fost prin eforturile mele. Am preferat să nu zic nu, am dorit să dăruiesc, să mă dăruiesc în tot și toate.

5. Am uitat că trebuia să rămân un oarecare. Să fiu conștient de potențialul meu, de valoarea mea, de statutul meu, dar să nu-mi umflu egoul, pentru că el e toxic. Orgoliul mi-a distrus de multe ori și unele relații de iubire, când am simțit, în mod eronat, că persoana de lângă mine nu apreciază importanța mea închipuită. O aprecia prea bine, dar voia tocmai să-mi arate că trebuie să rămân simplu, umil, cu picioarele pe pământ.

6. N-am știut multă vreme să mă debarasez de unele persoane toxice. Unii chiar nu merită să fie ținuți aproape și, chiar dacă poate părea dur, ar fi bine să învățăm să ne luăm tălpășița și să căutăm alte sfere. Eu am deprins greu asta. Cred că de acest tip de detox avem nevoie în viață.

7. N-am știut nici să păstrez relațiile cu oamenii minunați, pentru că iarăși am picat în extreme, cum cred că mulți o fac. Când am fost într-o relație de iubire, mi-am ignorat colegii, prietenii mai vechi, stând preponderent în acea relație, iar asta a generat conflicte în ambele zone. Un echilibru aici aduce beneficii bilaterale.

8. M-am aruncat să fac niște lucruri pe care le văzusem la alții. Nu erau ale mele, nu mă reprezentau, dar le vedeam la ei și trebuia să le fac sau dețin și eu, în proiecții cumva legate și de dobândirea fericirii. Nimic mai fals. Alergăm de prea multe ori după himere, ignorăm chestiile simple și bune de lângă noi.

9. Mi-am plantat în cap frici care au acționat ca saboți grei pe toate roțile mele. Evident că ele erau nefondate, dar am făcut asta ceva timp, m-am îngreunat singur, am pierdut oportunități grozave.

10. Mi-am construit un alter ego pe Facebook chiar și pe blog chiar dacă am încercat să aștern acolo lucruri veritabile din mine, uneori m-am îndepărtat. Viața mea reală era plină de carențe, iar pe blog sau Facebook puneam liste despre fericire, poate ca o formă de a (mă) motiva, ca o refulare, ca o proiecție măreață…

Știu că pe social media mulți scriu fals, n-am vrut niciodată să pictez o viață perfectă, dar m-a lovit un sentiment puternic de incompatibilitate, pentru că parcă nu mai eram eu acolo.De asta și unele pauze în care aici pe blog nu mai scriam nimic,pur și simplu nu reușeam sa fiu eu, să mă regăsesc.

11. N-am avut curajul să iau decizii care presupuneau lărgirea unei zone de confort și spargerea unei bule de siguranță. Culmea e ca deobicei ma adaptez repede și ușor dar se mai întâmpla să mă adaptez greu, dar asta iar a fost o idee plantată greșit în capul meu, printre multe alte temeri nefondate. Am greșit mult, am învățat și mai mult, dar nu regret deloc că am avut într-un târziu curajul să fac asta.