Ce este singuratatea?

Singurătatea este un cuvânt simplu în spatele căruia se ascunde o noţiune cât se poate de vastă. Ea poate implica într-un anumit grad şi alte concepte care îi pot extinde sau particulariza sensul, cum ar fi cel de neînţelegere, cel de unicitate sau de cel de izolare. Totul se adaptează, se pliază pe profilul şi personalitatea fiecărei fiinţe înzestrată cu un anumit nivel de conştiinţă.

Singurătatea e un defect al realităţii în care trăim, sau, dacă ar fi să privesc lucrurile dintr-o perspectivă pur umană, este un atribut întâlnit chiar la baza cărămizilor biologice care ne alcătuiesc – este înscris în genele noastre. Desigur, în funcţie de mediul în care trăim şi de specificul stimulilor care ne asaltează pe parcursul minunatei (sau mai puţin minunatei) experienţe numite viaţă, acest defect poate fi mai mult sau mai puţin vizibil în cadrul sinelui.

Poate că uneori nu ne simţim singuri din simplul motiv că nu putem percepe acest concept. Poate că uneori nu ne simţim singuri, pentru ca avem o familie iubitoare care ne împlinesţe toate dorinţele şi ne asigură fericirea. Poate că uneori nu ne simţim singuri, pentru ca avem prieteni buni care ne înţeleg şi în compania cărora putem trăi clipe fericite.

Dar dacă toate acestea nu ar exista? Sau mai mult, dacă toate acestea ar exista doar pentru o perioadă scurtă din viaţa noastră, urmând cursul normal de degradare al tuturor lucrurilor şi fiind în cele din urmă pierdute pentru totdeauna… doar nişte amintiri dintr-un trecut îndepărtat? Cât de evident ar fi atunci acel defect care ne pândeşte de după fiecare colţ al existenţei, respirând alături de noi, curgându-ne prin vene?

Singurătatea e o metastare mult prea pretenţioasă, pentru că cere în acelaşi timp (pentru a fi alungată) întelegere, regăsire şi prezenţă fizică. Pentru că se întinde pe multe planuri care rareori pot fi asigurate simultan. Putem spune că, într-o anumită măsură, suntem singuri (cel puţin) pe tot parcursul existenţei noastre.

Singurătatea e acolo când ne simţim atât de rău încât am da orice pentru un sentiment de alinare, e acolo şi când trăim cele mai intime clipe de plăcere. E acolo când suntem înconjuraţi de oameni şi este acolo şi când ne concentrăm pe orice alt lucru pentru a îi diminua efectele. Aşteaptă, urmăreşte… ca o parte din noi ce răsare din fiecare ungher al realităţii. Singurătatea e în departare, dar şi în apropiere. Te aşteaptă şi în braţele cuiva, chiar şi în cele mai calde circumstanţe – ea nu discriminează între împăraţi sau cerşetori. E în ochii care îţi spun ”te iubesc” fără să relizeze ceea ce eşti şi e uneori şi în superficialitatea cu care te tratează cei care au puterea de a te afecta.

Dar e un lux? E mai puţin singur omul care îşi ignoră starea şi acţionează independent de ea? În mod cert nu este, dar cel puţin el nu îi resimte efectele, aşa cum nimeni nu poate resimţi efectele unui lucru pe care îl ignoră în totalitate. Şi deci e mai bine să te prefaci că nu eşti singur, să îţi imprimi prin autosugestie faptul că întotdeauna ai ceva sau pe cineva alături de tine, că orice s-ar întâmpla niciodată nu vei fi pe cont propriu?

Poate că nu este nevoie să foloseşti acea auto sugestie, pentru că dintr-un anumit punct de vedere toţi suntem parte a unui întreg interconectat, toţi ne întregim, aşa cum piesele unui puzzle se unesc pentru a forma o imagine completă. Şi totuşi e această imagine completă ceea ce căutăm… sau din perspectiva unei singure piese a puzzle-ului toată împlinirea singurătăţii o constiutie acea piesă adiacentă care care ne completează prefect conturul? E o întrebare la care fiecare trebuie să găsească un răspuns, fie el de doar de formă sau unul plin de sinceritate şi adevăr.
 
Ca orice defect, sigurătatea ne aminteşte în primul rând de cauza principală a oricărei consecinţe pe care o imprimă: fragilitatea umană. Da, chiar şi cel mai puternic şi intangibil om pe care vi-l puteţi imagina este înfrânt în cele din urmă de timp, de sentimente, de dorinţe, de instincte – de propria sa natură. E un lucru pe care mulţi nu îl realizează decât atunci când apar adevăratele probleme în structura realităţii lor, atunci când sentimentul vag de imortalitate şi omnipotenţă dispare subit.

Imaginaţi-vă o trestie care împotriveşte de una singură unui vânt ce nu ar putea fi domolit nici măcar de un munte. Acea trestie sunteţi voi, care, ca orice om, trebuie să ţineţi piept unor lucruri infint de puternice, care deseori nu depind de voi, care se nasc din lucruri mult mai mareţe, dincolo de orice control uman… şi care uneori distrug sistematic sau instantaneu tot ce aveţi mai drag pe lume.

Sunt sigur că voi fi acuzat de pesimism, dar nu pot decât să accentuez natura obiectivă a observaţiilor şi menţiunilor mele. Am tratat un subiect care în mod implicit presupunea o anumită perspetivă sumbră şi căruia chiar nu îi pot găsi, trăgând o linie de total, vreo consecinţă favorabilă, nici dacă m-aş afla în cea mai optimistă stare posibilă.

Partea luminoasă a lucrurilor rezidă totuşi în speranţa unei ameliorări. Sper că într-o bună zi toată lumea să găsească acel ceva, acea circumstanţă care va le va ameliora singurătatea atât de mult încât prezenţa ei să nu mai fie simţită, sau cel puţin să nu le afecteze structura afectivă. Dar chiar şi acolo, în acel loc, nu uitaţi de realitatea situaţiei: toţi suntem singuri, chiar şi în cele mai ridicate forme ale uniunii de orice natură… suntem singuri pentru că ne-am născut singuri, separaţi. Suntem siguri pentru că tot ceea ce suntem rămâne un prizonier etern al propriei fiinţe.

Şi ce fericire iluzorie nu e mai dulce decât cea în care ajungi să nu te mai simţi singur deşi rămâi la fel de singur în continuare? Cine nu ar vrea să trăiască sub acea cortină ocrotitoare în fiecare clipă a existenţei sale? Chiar şi eu aştept acea experienţă reală de regăsire şi prezenţă, cu tot cu vălul ei de iluzii; mi-o doresc şi o caut… nimic nu ar fi mai ironic decât şansa de putea a lăsa singurătatea de una singură, nu?

Si, totusi, suntem atat de singuri in lumea asta

Am invatat de-a lungul timpului sa zbor cu aripi de iubire, cu aripi de prietenie. Sa imi construiesc vise si sperante si sa cred in ele. Sa imbratisez atunci cand sufletul imi spune, sa iubesc fara sa vreau sa cer nimic, si, sa imi transform dragostea in cuvinte atat de greu de rostit altadata. Mi s-a intamplat sa cred in cei dragi mai mult decat in mine. Sa ma arunc in povesti de dragoste fara de liman convins fiind ca undeva, candva, ni se va arata si noua un tarm doar al nostru. Dar, de cele mai multe ori am sfarsit dezamagit. Si nu de cei (cele)pe care ii iubeam, ci de naivitatea mea cu care credeam in “pentru totdeauna”. Uneori, am renuntat la vise pentru cei dragi, si am facut-o din tot sufletul pentru ca ii(o) iubeam. Alteori am ales sa nu pasesc pe un alt drum care sa ma duca departe de ei. Si, nu am regretat nicio clipa. Dar oamenii sunt oameni. Si eu, si ei. Si oamenii gresesc, si oamenii se supara, ne supara, si oamenii deceptioneaza. Si, poate ca dincolo de iubirea pe care le-o port, dincolo de dorul care ma mistuie atunci cand imi sunt departe, dincolo de durerea pe care doar sufletul meu o cunoaste atunci cand ei pleaca, ar trebui, totusi, sa privesc viata asa cum este, sa renunt la copilul naiv si imatur din mine care inca mai crede in basme, si sa invat ca totusi suntem atat de singuri in lumea asta

Anunțuri
Published in: on 9 Octombrie 2011 at 00:03  Comments (3)  

Iubeşte timpul este acum !

Imaginează-ți că există o bancă ce acordă un credit contului tău, în fiecare dimineață, de 86.400 de dolari. Dacă nu folosești corect creditul în aceeași zi, tot ce rămâne pe a doua zi este pierdut, fie puțin, fie mult. Ce vei face? Vei cheltui fiecare bănuț, desigur.
Fiecare din noi are o astfel de bancă. Se numește TIMP. În fiecare dimineață, ne oferă 86.400 de secunde. În fiecare noapte, se înregistrează ca pierdut timpul pe care nu l-ai folosit bine. Nicio secundă nu trece în contul zilei de mâine. Nu se admite vreo depășire a contului de 86.400 de secunde. Fiecare zi deschide un nou cont pentru tine. Fiecare noapte arde tot ce rămâne din zi. Dacă eșuezi în a folosi depunerea zilei, pierderea este a ta. Nu există întoarcere înapoi. Nu există transfer de secunde pe mâine! Trebuie să trăiești doar în contul zilei de azi!

Pentru a realiza valoarea unui an, întreabă un student care a pierdut un examen și a rămas repetent. Pentru a realiza valoarea unei luni, întreabă o mamă care a născut un copil prematur. Pentru a realiza valoarea unei zile, întreabă un zilier care ar copii de hrănit. Pentru a realiza valoarea unui minut, întreabă o persoana care a pierdut un tren. Pentru a realiza valoarea unei secunde, întreabă o persoană care tocmai a evitat un accident. Pentru a realiza valoarea unei sutimi de secundă, întreabă un sportiv care a câștigat o medalie de argint la Olimpice.

Mereu avem de invatat in viata. As vrea sa intreb daca ar veni o vreme in viata, cand ti se spune ca ai de ales intre viata ta sau calea pe care ai ales sa o urmezi, ce faci ? Alegi viata ? Dar oare ce inseamna viata daca drumul pe care mergi nu e cel ales de tine ? Daca mergi pe drumul ala doar de dragul de a merge, iar inima ramane acolo unde ai fi vrut sa mergi si esti doar un calator care nu isi gaseste casa. Atunci ce faci, continui ?
Se spune ca durerea naste poeti. Poate. Sau poate ca ajung la intelepciunea care ii poate face sa isi exprime sentimele in cuvinte. Poate ca ajung sa devina acei ce tin lumanarea in mana si calauzesc drumul intunecat celor ce vor sa vina dupa ei. Sau poate ca ei sunt cei care sunt sacrificati pentru a da nastere unor cuvinte frumoase, acele metafore pe care indragostitii si le vor rosti unul altuia atunci cand se vor privi in ochi, sau se vor hrani cu ele atunci cand sufera de dorul jumatatii de inima.

Intotdeauna poetii au fost acei nebuni frumosi pe care toti i-au invidiat dar nimeni nu a vrut sa traiasca in pielea lor si alaturi de ei, pentru ca nu ii pot intelege. Ei aleg intotdeauna calea nebatatorita, pentru ca cei din urma sa poata sa calce mai departe catre viitor. Ce ne-am fi facut oare fara ‘’Romeo si Julieta’’a lui Shakespeare, sau ‘’Luceafarul ‘’ lui Eminescu ?
Tuturor ne e teama de intuneric, pentru ca nu ne vedem lumina din noi si asta ne inspaimanta. Ne e teama de singuratate si cautam mereu ceva ce nu putem avea pentru ca nu suntem capabili sa privim cu adevarat in sufletul nostru si sa intelegem ceea ce avem nevoie cu adevarat.
Traiesti fiindca iubesti! Iubesti fiindca traiesti. Iubeste inainte de a fi iubit si nu astepta ca cei din jurul tau sa iti raspunda, pentru ca daca te iubesc iti vor raspunde, daca nu, inseamna ca nu te iubesc. Iubirea e stropul de lumina, stropul de gheata si poezie al inimii, care se topeste odata ce incepi sa te indragostesti. Nici macar Raiul nu mai e vesnicie, iar Iadul e gheata fara iubire.

Cartea ta de iubire a fost scrisa inainte de a te naste, tu ramane doar sa ii completezi cu fapte literele sale. Cu fiecare cuvant pe care il rostesti si dovada de iubire pe care o arati, mai scrii o pagina frumoasa, impodobita cu slove aurite in inima ta. Citeste iubirea de dincolo de stele si strange-o in brate ca si cum nu ai vrea sa ii dai drumul niciodata. Nu conteaza atat de mult viata ta, cat conteaza ce ai strans in inima ta si cat de mult ai aratat celor pe care ii iubesti, cat de multi ii iubesti prin fiecare gest si fiecare lacrima pe care le-ai sters-o de pe fata lor. Asa vei pleca multumit intr-o alta lume, intr-o alta viata si vei rasufla usurat spunand zambind : daca am gresit iarta-ma, daca te iubesc, uita-ma. Insa cel ce te iubeste cu adevarat nu te poate uita niciodata.
 

Published in: on 30 Septembrie 2011 at 00:00  Comments (1)  

Dragostea este totul ! ! !

Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire… Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet ranit si apoi vindecat de altul… Iubirea trebuie invatata, incercata si experimentata…

Prima atingere nu reprezinta niciodata expresia ei desavarsita… O iubire pe care esti nevoit s-o pazesti nu reprezinta nimic. Dar tocmai asta n-au sa inteleaga niciodata oamenii cu adevarat gelosi. Gelozia ia nastere odata cu dragostea, dar nu moare odata cu ea… Cine iubeste si este iubit nu va mai fi niciodata acelasi om ca inainte… Nu uita: langa cel mai inalt punct al fericirii se afla cea mai adanca prapastie a durerii…

Fericirea nu inseamna sa ai ceea ce doresti, ci sa doresti ceea ce ai. Nu rupe firul unei prietenii, caci chiar daca il legi din nou, nodul ramane… Sa nu crezi ca poti stabili cursul iubirii, caci ea, daca te considera vrednic, iti va indrepta ea cursul!…

Dragostea nu este numai flori, zambete, iubire, ci inseamna si lacrimi, dorinta, pasiune si de aceea putini au privilegiul de a-i descoperi puterea. Cine are capacitatea de a se indragosti, poate avea mereu incredere in iubire si in valoarea omului de care s-a indragostit!

Dragostea e la fel ca o boala pe care daca nu o tratezi se agraveaza…si ca orice floare pe care daca nu o uzi se ofileste… Nu iubesti o femeie pentru ca este frumoasa, ci este frumoasa pentru ca o iubesti tu!
Iubirea e tot ce dorim, iar in final e tot ce-am avut. Daca exista un sens al vietii… atunci EA este sensul, daca nu… EA ar trebui sa fie …
Fara dragoste suntem orfani de toate, fara pasiune suntem ca o moara de vant spanzurata in vid! In iubire se simte mai mult decat e nevoie, se sufera mai mult decat se cugeta, se viseaza mai mult decat se traieste…

Fericirea noastra rezida in ceea ce-l determina pe om sa-si dea seama ca este om si sa ramana asa. Numai o mare nenorocire ne poate arata cat demarunte sunt nemultumirile”insuportabile”. Parfumul reprezinta sentimentele florilor.

Adevarata prietenie este asemenea unui trandafir: nu-i realizezi frumusetea pana cand nu se ofileste… Atinge steaua de neatins si nu-i uita pe cei ce au crezut in tine. Iubirea e un sarut furat, un zambet inocent, o imbratisare patimasa… si un suflet smuls din piept… O dragoste generoasa isi are intotdeauna testamentul pregatit din timp.ˇ Iubirea impartasita de oameni este forta cea mai mare care exista in lume si izvorul cel mai important pentru poezie…
Despartirile au ceva din melancolia asfintitului, o blanda stralucire care ascunde in ea avertismentul intunericului…

Prietenia este asemenea unei iubiri fara aripi… Daca nu ai iubi, cum ai putea pretui orbitoarea lumina a soarelui si mangaietoarea lumina a lunii?

Masurarea vietii omului nu este in functie de timp, ci de buna ei folosire.
Doar o viata traita pentru altii este o viata care merita traita. Dreptatea poate sa ne avertizeze asupra a ceea ce este bine sa evitam; insa doar inima ne spune ceea ce este mai potrivit sa facem… Nu exista indatorire pe care s-o subestimam mai mult, decat aceea de a fi fericiti…

Iubirea de tara, iubirea de parinti, de prieteni si de tot ceea ce ne inconjoara este pretutindeni si ne copleseste in fiecare minut pe care-l traim.
Am o banala intrebare pentru voi…: “Dragostea s-a nascut prin femeie sau Femeia s-a nascut din Dragoste…?”
Invatati sa lasati pe chipul vostru sa infloreasca un zambet. Este darul pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers! Fiecare are propria sa filozofie a iubirii…, unii si-au faurit-o din lemn, altii din piatra…

Dragostea este intelepciunea nebunului si nebunia inteleptului.

Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuiasi de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta… “Cand dragostea vorbeste, vocile tuturor zeilor par a fi adormite in armonia raiului.”- William Shakespeare.

Nu putem merge departe in prietenie, daca nu suntem dispusi sa ne iertam unii altora micile defecte…
Nu incerca sa gasesti iubirea absoluta, pentru ca nu exista. Totul este relativ pe lumea asta, pana si iubirea… O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara. Pierduta lucire din raza de luna, frumoasa mea umbra, ce umbra nebuna, frumoasa lumina, scapata din stele, cazuta-i din noapte in visele mele…

Adevarul care ii face pe oameni liberi este in cea mai mare parte adevarul pe care oamenii n-ar vrea sa-l auda.
Cand iubirea, acel puf de papadie, ce vine mereu si pleaca cu primul fir de vant, va trece si pe la poarta ta, atunci vei sti ca m-ai intalnit… Sa visezi un inger?…dar am deja un vis…si am si un inger…iar ingerul e visul meu… Cand iubesti esti cel mai fericit om din lume; cel mai trist lucru este sa suferi din iubire…

Fara IUBIRE nu exista viata!IUBITI-VA!
Si alungati bezna aceasta ce ne sugruma in fiecare clipa! Dragostea sau Iubirea este un giuvaer de mare pret, dat in dar fiecarei fiinte umane.
Daca l-ai pierdut, viata ta nu mai are nici un sens… Dorul e focul in care ard sperantele, dorintele, durerile, iar cenusa ce ramane reprezinta amintirile…
In iubire, chiar si tacerea e plina de lumina, avand un anume farmec. Iubirea sincera si profunda nu are nevoie de vorbe multe.

Nu dispretui lucrurile mici; o lumanare poate face oricand ceea ce nu poate face niciodata soarele: sa lumineze …noaptea! Loviturile vietii nu sunt numai distructive, ci si constructive; ca loviturile ciocanului in dalta unui sculptor priceput…
Iubirea nu constientizeaza, nu ascunde si nici macar nu ignora defectele, ci pur si simplu le arde.

Oamenii ne dau uneori vise dar viata le spulbera. Iubesti pe cineva atunci cand ai ajuns sa vrei sa-i dai ceea ce ai mai bun si hotarasti sa-i te dai pe tine insuti… Unii oameni vin si pleaca repede din viata noastra, altii stau o vreme, punandu-si amprenta pe inima noastra. Dupa plecarea lor, nu vom mai fi niciodata aceeasi.

Dragostea e speranta si fara speranta lumea nu ar exista… Sa ai curaj sa risti pentru adevarul din inima ta, dar sa nu te minti cand il asculti. Viata este frumoasa si e pacat sa trecem prin ea, fara sa iubim, macar o singura data, cu adevarat… Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire. Iubirea este singura pasiune care se plateste cu o moneda fabricata de ea insasi…”jertfa”.
Sigur ca exista si dragoste la prima vedere, dar este intotdeauna bine sa mai aruncam si o a doua privire. Dragostea este un joc ciudat: sau amandoi castiga sau amandoi pierd…

Iubirea este singurul lucru care poate fi impartit la infinit fara sa se micsoreze…
Femeia…este cea careia ii datoram fericirea, tristetea, bucuria, viata…Sa fiti iubite, stimate doamne si domnisoare!
Sa astepti mereu dragostea ca pe un fel de jertfa pe care nu ai cum s-o oferi, pentru ca de fapt asteptai o jertfa pe care sa o poti oferi ca pe o dragoste…

Putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori din ambele motive. Insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi

…singura stea … singura planeta, singurul soare care conteaza

Privim Universul cu o ciudata neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid, traiesc …
Astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra. Ceea ce nu vedem ne vede.

Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne apartine.
Treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurilor pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa. Natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie si spirit cu o infintate de lucruri pe care nu le avem. Atat timp cat va exista un echilibru in acest sistem va exista si armonie. Insa omul este o fiinta haotica ce va tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de necunoastere pe care le va intrezari.

Omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie. Fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit.

Published in: on 15 Septembrie 2011 at 00:00  Comments (2)  

Viata si iubirea

A mai trecut ceva din noi,cineva spunea ca nu noi trecem prin viata ,ci viata trece prin noi.Ne scurgem in fiecare clipa a ei,ne prelingem in cate o lacrima,ne pierdem in rataciri sau ne pierdem in iubiri.Ne exilam cateodata in noi insine si ne lasam uitati acolo astfel ca intoarcerea in noi este aproape imposibila.A mai trecut o vara prin noi,am ramas suspendati la margine de timp undeva intre vara si toamna cu amintiri cenusii despre vara ce tocmai a trecut,cu ganduri aurii despre toamna ce va sa vina.Sa fie oare nostalgia verii ce tocmai a plecat?Toate trec ca un fum si noi trecem prin viata, prin iubire?Nu suntem decat niste simpli trecatori uneori prea grabiti alteori prea indiferenti sau poate doar neputinciosi? Asa se trece oare prin viata ?????

Fiecare dintre noi a trebuit sa treaca prin viata
Poate fericiti sau nefericiti
Tanjind dupa un adevar pe care nu l-am vazut niciodata
Iubirea este dincolo de acest vis
Sunt aseamenea rasaritului de soare peste o lume impietrita
Putem sti putin despre aceasta calatorie
Cu exceptia „miracolelor” care pot interveni
Nu exista alta cale de a da decat prin iubire
Libertatea noastra de a ne darui altuia
Dragostea este o dulce iluzie ce se naste din lumina razelor de luna..
Caldura pamantului si lacrimile norilor..
E o adiere de vant cu nuanta, un raset de frunze..
Un cantec care rasuna.. un drum anume.. care te poarta in visele cele mai profunde.
Fiecare gand al meu catre tine.. se va lasa usor din mine..
Va pleca in zari si va lasa in urma un soare ce o sa apuna..
Si poate tu ma vei uita caci visul trecator a fost..
Dar tot ce-am spus e adevarat..
Dragostea este o iluzie optica ce duce la orbire.
O multitudine de calitati si chiar defecte imbalsamate intr-un trup cu umbre si oglindiri irezistibile.
Dragostea poate fi TOTUL sau NIMIC…
Ma uit la tine si atunci sentimentele mele incep sa straluceasca
De la tine am invatat de departe mai mult decat simple cuvine
Tu esti cartea care intr-o zi va fi a mea
Cu gandul mi te aduc mereu mai aproape
Si gandul asta-mi poarta pasii pe drum
Daca ai privi dincolo de fereastra camerei tale m-ai zari,
Pentru ca sunt totul ce este in jurul tau: sunt departarea, sunt apusul si rasaritul..
Sunt totul si totusi sunt nimic..
Ai ascultat vreodata ploaia?
Ai privit-o cum saruta pamantul, iar acesta ii raspunde la sarutari sorbindu-i picaturile marunte?
Ai vrut vreodata sa plangi, dar speriat ti-ai retras lacrimile inauntrul tau?
Iti trimit lacrimile mele pentru ca sufletul meu se ineaca in lacrimi;
Iti trimit sufletul meu pentru a-i da viata prin tine..
Vreau sa te vad, sa te sarut, sa fiu numai si numai al tau, nu pentru o clipa, ci pentru eternitate..
Noaptea trece, o muzica suava imi alina singuratatea..
Ce pot face? Nimic decat sa astept clipa vederii noastre, clipa in care voi fi fericit…
Am nevoie de iubire, am nevoie de o iubire sincera si reala..
M-am saturat de minciuni si inselatorii ! ! !
Vreau sa traiesc alaturi de tine clipe „magice”
Clipe de vis, clipe in doi, pe care nu cred ca as putea sa le descriu in cuvinte..
Stiu oamenii in viata vin si pleaca
Viata pleaca si ea ..dar nu o las sa treaca..!!!

Published in: on 12 Septembrie 2011 at 00:20  Comments (3)  

E ceva plutind in aer…

Azi, dac-as putea
Nu mi-ar pasa
M-as lasa dus de val spre ceva
Ce-mi lipsea…

Si, n-ar mai conta,
N-as ezita
Nu-ncerca sa te-ascunzi, Nu nega
…E ceva…

Ceva ce vine
Vine spre tine
Te sperii , stii ce vrea
Inunda lumea ta
Te inconjoara
Si nu mai poti scapa
E ceva ce nu poti controla
…Usor…
Te surprinde te-aprinde, te ia
Prin zbor
Nu-ncerca sa ascunzi, nu nega
…Din nou…
E ceva ce nu poti controla
…Usor…

Azi, daca as putea,
N-as ezita
M-as lasa dus de val
Spre ceva…Drag
Si, n-ar mai conta
Nu mi-ar pasa
Nu incerca sa ascunzi, nu nega
…Ceva…

Si simti cum vine
Vine spre tine
Te sperii, stii ce vrea
Inunda lumea ta
Te inconjoara
Si nu mai poti scapa
…E ceva ce nu poti controla … usor…
Te surprinde te aprinde te ia
…Din zbor…
Nu incerca sa ascunzi nu nega, e ea
E ceva ce nu potï controla…
Dragostea…

Fiindca esti cu mine, iti multumesc!
La rau si la bine iti multumesc!
Pentru gestu-n sine ca m-ai ales,
Dintre toti, pe mine, iti multumesc!
Pentru bunatate iti multumesc,
Si sinceritate iti multumesc,
Pentru felu-n care imi spui „te iubesc!”
Plin de simplitate,
Pentru aceste toate daruri minunate
ITI MULTUMESC!

Pentru frumusete iti multumesc,
Pentru tinerete iti multumesc,
Mie oferite pur si firesc
Dup-atata vreme
Eu le simt eterne
Asta vrand sa-nsemne
Ca-ti multumesc!

Pentru felu-n care imi spui „te iubesc!”
Plin de simplitate
Pentru aceste toate daruri minunate
ITI MULTUMESC!

Fiindca esti cu mine, iti multumesc
La rau si la bine, iti multumesc
Pentru gestu-n sine ca m-ai ales
Dintre toti pe mine
ITI MULTUMESC!
Pentru felu-n care imi spui „te iubesc!”
Plin de simplitate
Pentru asceste toate daruri mïnunate
ITI MULTUMESC!

Aceste 2 piese impreuna cu urmatoarea piesa semnata Directia 5 numita vreau sa te am, se gasesc pe albumul Clasic…am sa revin in  urmatoarea postare cu inca cateva piese de pe acest album minunat!

Published in: on 8 Iulie 2011 at 08:15  Comments (1)  

Something beautiful

Nici o aripa de înger nu adie
Cum adie parfumul tau de femeie,
Lasa-te purtata in palmele mele
Sa iti recit dragoste sub clar de stele.

Cat imi doresc sa iti ating coapsele,sanii si gura
Sa le cercetez precum un explorator natura,
Dureaza doar un minut sa iti spun ca te iubesc
Dar va dura o viata sa iti spun ca ai aparut,multumesc.

Simt cum renasc cand ne intalnim privirile,
In gand iti pictez toate formele,
Ai aparut in viata mea,din alta lume,din alt spatiu.

Am nevoie de tine
Ca de aer,apa sau soare,
Fara iubirea ta viata din mine
E pustie se stinge si moare.

Aș vrea să scriu pe cer… să fac din norii pufoși așternut de vise…
Aș vrea să sărut luna… și să îi spun să te vegheze…
Aș vrea să fiu un soare.. și să îți luminez drumul…
Aș vrea să fiu adierea de vînt… care să îti șoptească calea pe care să mergi…
Aș vrea să fiu copac… care să te îmbrățișeze cu ramurile lui și să îți ofere siguranță…
Aș vrea să zbor… și să te i-au cu mine…
Aș vrea să fim… eu, tu, noi… un tot.. un întreg!
Și totuși… nu ajunge să vreau..
Am puterea să scriu pe cer și norii pufoși îmi transformă visele în realitate…
Sărut luna în fiecare seară și știu că te veghează..
Sunt un soare și razele mele îți luminează drumul…
Sunt adierea de vînt care îti șoptește răspunsurile pe care le cauți…
Sunt un copăcel care te îmbrățișează și îti este mereu alături.. undeva …
Zburăm împreună prin vise și noi suntem 1.

Published in: on 4 Iulie 2011 at 00:20  Comments (2)  

O inima perfecta

Într-o zi, un tânăr s-a oprit în centrul unui mare oraş şi a început să le spună trecătorilor că are cea mai frumoasă inimă din împrejurimi. Nu după multă vreme, în jurul lui s-a strâns o mare mulţime de oameni şi toţi îi admirau inima, care era într-adevăr perfectă. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisură. Da, toţi au căzut de acord, că era cea mai frumoasă inimă pe care au văzut-o vreodata.

Tânărul era foarte mândru de inima lui şi nu contenea să se laude singur cu ea. Când, deodată, de mulţime s-a apropiat un bătrânel. Cu glas liniştit, el a rostit ca pentru sine:
– Şi totuşi, perfecţiunea inimii lui nu se compară cu frumuseţea inimii mele. Oamenii din mulţimea strânsă în jurul tânărului au început să-şi întoarcă privirile spre inima bătrânelului. Până şi tânărul a fost curios să vadă inima ce îndrăznea să se compare cu inima lui.
Era o inimă puternică, ale cărei bătăi ritmate se auzeau până departe. Dar era plină de cicatrice, locuri unde bucăţi din ea fuseseră înlocuite cu altele care nu se potriveau chiar întru totul, liniile de unire dintre bucăţile străine şi inima bătrânului fiind sinuoase, chiar colţuroase pe alocuri. Ba, mai mult, din, loc în loc, lipseau bucăţi întregi din inima concurentă, răni larg deschise, încă sângerânde.

“Cum poate spune că are o inima mai frumoasă”, îşi şopteau uimiţi oamenii. Tânărul, după ce examinase atent inima bătrânelului, şi-a ridicat privirea şi i-a spus râzând:
– Cred că glumeşti, moşnege. Priveşte la inima mea – este perfectă! Pe când a ta este toată o rană, numai lacrimi şi durere.
– Da, a spus blând bătrânelul. Inima ta arată perfect, dar nu mi-aş schimba niciodată inima cu inima ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezintă o persoană căreia i-am dăruit dragostea mea – rup o bucată din inima mea şi i-o dau omului de lângă mine, care adesea îmi dă în schimb, o bucată din inima lui, ce se potriveşte în locul rămas gol în inima mea. Dar pentru că bucăţile nu sunt măsurate la milimetru, rămân margini colţuroase, pe care eu le preţuiesc nespus de mult, deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împărtăşit-o cu cel de lângă mine.

Uneori am dăruit bucăţi din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici măcar o bucăţică din inima lor. Acestea sunt rănile deschise din inima mea, găurile negre-a-i iubi pe cei din jurul tău implică întotdeauna un oarecare risc. Şi deşi aceste răni sângerează încă şi mă dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am până şi pentru aceşti oameni; şi, cine ştie, s-ar putea ca într-o zi să se-ntoarcă la mine şi să-mi umple locurile goale cu bucăţi din inimile lor.
Înţelegi, acum, dragul meu, care este adevărata frumuseţe a inimii? – a încheiat cu glas domol şi zâmbet cald bătrânelul.
Tânărul a rămas tăcut deoparte, cu obrazul scăldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de bătrânel, a rupt o bucată din inima lui perfectă şi i-a întins-o cu mâini tremurânde. Bătrânul i-a primit bucata pe care a pus-o în inima lui. A rupt, apoi, o bucată din inima brăzdată de cicatrice şi a [completat] inima tânărului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru că marginile erau cam colţuroase.

Tânărul şi-a privit inima, care nu mai era perfectă, dar care acum era mai frumoasă ca niciodată, fiindcă în inima candva perfectă pulsa de-acum dragoste din inima bătrânelului. Cei doi s-au îmbrăţişat, şi-au zâmbit şi au pornit împreună la drum.
Cât de trist trebuie să fie să mergi pe calea vieţii cu o inimă întreagă în piept. O inimă perfectă, dar lipsită de frumuseţe…
Inima ta cum este?… o poţi împărţi cu alţii?

Published in: on 28 Iunie 2011 at 00:12  Comments (9)  

Poveste fara sfarsit


Totul a inceput intr-o gradina, cand roua diminetii se odihnea in ochii de copil nevinovat care dadea nastere altor fiinte minuscule, fragede, neajutorate, legate intre ele.
S-a intamplat, o pereche de buze fierbinti sa doreasca cu inflacarare o alta pereche, dorind unirea, tanjind de dor.
Nimic, nici un lucru nu mai avea culoare, gust, fara celelalte buze. Doar gandul la ele bucura, fara ele nimic nu mai avea sens.
Si atunci sufletele noastre sau intalnit…

Universul sufletului…poveste de vis…poveste de fericire…poveste nemuritoare…inceputa atunci cand noi ne-am intalnit privirile,atunci cand in sufletele noastre s-a infiripat sentimentul fara nume.

Atunci am stiut ca fericirea este in noi,niciodata in jurul nostru. Ingerii au cantat ziua cand ne-am sarutat si am stiut ca toata viata mea te voi iubi. Primul sarut,prima atingere,am simtit ca plutim noi doi si sentimentul fara nume.

Pur si simplu am trait clipa ca si cum ar fi fost ultima,nimic din jurul nostru n-a mai contat.Ne-am mangaiat sufletele,am avut incredere in noi,am crezut in viata si in ce ne-a dat.

Timpul s-a scurs lin,orele au trecut parca ar fi fost minute.Cat am dorit sa nu se mai termine nicicand.Ce n-am da ca unele momente sa dureze o vesnicie…

Nu stim ce va fi pe viitor dar stim ce a fost,este si va fi o poveste fara nume,fara sfarsit.Voi fi acolo in sufletul tau,te voi mangaia mereu.

Daca pentru o clipa am constientiza faptul ca iubirea este o infinitate scrisa de inspiratie, cu siguranta fiecare dintre noi ar fi un pret. Am da valoare lucrurilor, nu pentru ca valoreaza ci pentru ca ele semnifica cu adevarat. Am trai clipa, am iubi mai mult, am darui un zambet.

Niciodata cuvintele nu ajung pentru a exprima tot ceea ce gandim sau ce simtim dar cu toate acestea, ele transpun in realitate gandurile noastre. A spune ceea ce simti este o datorie fata de tine insuti in primul rand, pentru ca nimeni nu-si va aduce aminte de tine pentru gandurile tale ascunse…Iar imaginatia te poarta pe taramul indepartat al iubirii, acolo unde senzualitatea si dragostea si-au dat intalnire…

As vrea sa te iau cu mine pe acest taram magic, caci el e este purtatorul misterului ce se tese in jurul dragostei. As vrea sa fiu asemeni nisipului fierbinte care cauta insetat apa vietii…care esti TU…asemeni unui corp plapand, care cauta se se contopeasca cu roua. As vrea sa fiu o lacrima de-a ta sa ma nasc din ochii tai fermecatori si sa ma topesc pe buzele tale…

Daca as sti ca astazi este ultima oara cand iti aud vocea as inregistra in gand fiecare cuvant al tau pentu a-l auzi in soapta inca o data.

Amintirea surasului tau sublim ma trezeste in fiecare dimineata…iar numele tau e ultimul lucru care imi aluneca pe buze seara de seara. Pentru mine orizontul are chipul tau, iar vantul iti poarta parfumul pana departe.

Published in: on 8 Mai 2011 at 00:00  Comments (4)  

Incomplete

Azi încerc sa te privesc Si as vrea sa-ti spun pe nume, Fiindca vreau sa cuceresc Cei mai frumosi ochi din lume.

Azi cînd îti cunosc privirea Sunt aici si esti aproape Si-nteleg nedumerirea Ce ti se citeste-n pleoape. Dar ma-ntreb cum reusesti Sa trezesti în ochii mei Acele trairi ceresti Ce-mi dau viata dragostei? Si fiindca ma simt furat De-ale inimii batai,

Si fiindca m-ai fermecat, Multumesc ochilor tai. N-as vrea însa sa gresesc Si prea multe nu-ti pot spune Fiindca vreau azi sa privesc Cei mai frumosi ochi dïn lume.

Ochii tai cu dragostea-i ating
In sclipirea lor vad ce mi-am dorit mereu
Le simt vibratiile cand in pumn ii prind.
Acum stiu ca am iubirea lor.

Doua picaturi de apa se scurg din ei
Intind mainile si le sterg
Inima-mi tresare de un sentiment
Cel traiesc cu dragostea ochilor tai.

Te privesc si-mi place ca-mi zambesti
Te privesc in ochii tai mari
Vad cum pupila lor se dilateaza
Simt cum dragostea din ochi vibreaza.

Sunt ochii tai dragi si scumpi
Sunt ochii ce-i sarut mereu
Le sterg lacrimile de bucurie
Cu saruturi dulci si apasatoare.

Prin ei vad tot ce imi arati mereu
Prin ei te simt cu adevarat langa inima mea
Ochii sunt oglinda sufletului tau
Prin ei ma vezi asa cum sunt eu mereu.

As vrea sa-ti daruiesc, un dar neobisnuit: o minunata declaratie de dragoste, o mica nestemata slefuita de sentimente….
Sa adun un mic buchet de vorbe alese care sa ajunga la sufletul tau in locul cel mai adanc al fiintei tale!!
Dar…vorbele se incapataneaza sa se adune…..caci oricum as incerca sa le potrivesc cu nebunescul joc al imaginatiei…ele nu pot defini acel CEVA misterios si tainic pastrat in adancul cel mai adanc al fiintei mele:

Acel CEVA pe care poetii l-ar numi IUBIRE,
Acel CEVA caruia nu-i gasesc un nume,
Acel CEVA ce a crescut in mine de-a lungul timpului…..

Dar ce poate fi mai trainic si in acelasi timp mai vulnerabil?
Dar ce poate fi mai minunat si in acelasi timp mai indoielnic?
Dar ce poate fi mai bogat si in acelasi timp mai sarac?

Decat acel CEVA care a inmugurit in mine, acel CEVA caruia i-am daruit intreg timpul destinat mie, grija mea, emotiile mele si tot ce sufletul meu a putut agonisi in trecerea lui pe acest Pamant….
Si daca acel CEVA inseamna DRAGOSTE, ti-l daruiesc intreg, fara nici o retinere, acum si mereu si mereu…

Te simt aproape si ma cuibaresc in tine, cuminte invaluit de vapaia sentimentelor…As vrea sa-ti daruiesc razele de luna plina si stelele luminoase de pe cer picurandu-ti in suflet franturi din dragostea mea, sa simti cum curge prin vene ca o lava fierbinte.

Iti trimit pe o felie din inima mea iubitoare,ganduri luminoase,zambete increzatoare,tandre armoniei divine.
De fapt, iti daruiesc inima mea , cu totul si as vrea sa ma iei in brate si sa ma duci departe, la un capat de curcubeu, pentru ca te iubesc enorm,acum,azi,untotdeauna…
Pana la infinit …….si dincolo.

As vrea sa te mangai cu salbe de ganduri in fiecare clipa…sa-ti astern la picioare, petale de amor…Cazuti prizonieri sub a lui Cupidon aripa, ne pregatim pt visul etern..

Imi era dor de multa caldura si dragoste….iar sufletul meu tanjea dupa noptii si zile de primavara, dupa mireasma florilor de tei si salcam.
Pana cand tu ai venit in viatza mea ca o binecuvantare, atunci cand…Toamna, parea…. ca pentru intaia oara, sa-mi spulbere si ultimii muguri de iubire pe care-i purtam in mine si sa-i adune laolalta…..

De atunci, viatza mea este ca o primavara lunga si nesfarsita. Iar daca inchid ochii si-mi tin respiratia, te simt atat de aproape de mine.Ai improspatat totul din jurul meu, asa precum o ploaie de “flori ..de frunze si Soare!”.

Din clipa in care te-am cunoscut as scrie tot timpul despre iubire…..si flori albe….si vise….si as vrea sa dansez cu tine pe nori;aproape de albastrul cerului…as vrea … toate acestea numai….de cand te-am intalnit

„Incomplete”

Empty spaces fill me up with holes
Distant faces with no place left to go
Without you within me I can’t find no rest
Where I’m going is anybody’s guess

I tried to go on like I never knew you
I’m awake but my world is half asleep
I pray for this heart to be unbroken
But without you all I’m going to be is incomplete

Voices tell me I should carry on
But I am swimming in an ocean all alone
Baby, my baby
It’s written on your face
You still wonder if we made a big mistake

I’d try to go on like I never knew you
I’m awake but my world is half asleep
I pray for this heart to be unbroken
But without you all I’m going to be is incomplete

I don’t mean to drag it on, but I can’t seem to let you go
I don’t wanna make you face this world alone
I wanna let you go (alone)

I’d try to go on like I never knew you
I’m awake but my world is half asleep
I pray for this heart to be unbroken
But without you all I’m going to be is incomplete


Published in: on 8 Aprilie 2011 at 00:00  Comments (4)  

Unicul defect al femeii

Pe vremea cand Dumnezeu a creat femeia in cea de-a sasea zi in care lucra din greu, a aparut un inger si a spus: “De ce-i dedici atata timp acestei creaturi?”

Iar Dumnezeu a raspuns: “Ai vazut lista speciala pe care am facut-o pentru ea? Trebuie sa fie complet lavabila, dar nu din plastic, sa aiba peste 200 de parti mobile, toate substituibile, sa poata functiona cu Cola light si resturi alimentare , sa poata tine patru copii in poala in acelasi timp, sa aiba un sarut care poate vindeca orice durere, de la un genunchi zgariat la o inima franta, si va face toate acestea cu doar doua maini.”

Ingerul a fost uimit de cerinte. “Doar doua maini? Nu se poate! Si asta e modelul standard? Dar e prea multa munca pentru o singura zi. Mai bine asteapta pana maine sa-ti sfarsesti lucrul.”
“Ba n-o sa astept”, a protestat Dumnezeu. “Mai am atat de putin pana sa desavarsesc aceasta faptura care imi este atat de aproape de inima
. Deja se poate vindeca singura cand este bolnava si, pe deasupra, poate munci 18 ore pe zi.”
Ingerul s-a apropiat si a atins femeia
. “Dar, Doamne, ai facut-o atat de moale.” “Da, este moale”, a incuviintat Dumnezeu, “dar am facut-o si puternica. Nici n-ai idee cate poate suporta sau indeplini.”

“O sa poata gandi?” a mai intrebat ingerul. Si Dumnezeu a raspuns: “Nu numai ca va putea gandi, ci chiar sa gaseasca solutii si sa negocieze.”
Atunci, ingerul a observat ceva si, apropiindu-se, a atins obrazul femeii. “Oops, se pare ca din modelul asta se prelinge ceva. Ti-am spus eu ca incerci sa pui prea multe in el.”
“Nu se prelinge nimic, aceea e o lacrima”, l-a corectat Dumnezeu.
“Pentru ce e lacrima?” intreba ingerul.
“Lacrima este modul ei de a-si exprima bucuria, tristetea, durerea, dezamagirea, iubirea, singuratatea, deznadejdea si mandria.”
Ingerul a ramas impresionat. “Doamne, esti un geniu, te-ai gandit la toate! Femeia este cu adevarat uimitoare.”

Si asa si este! Femeile au puteri care ii uimesc pe  noi barbatii.
Indura necazuri si cara greutati, intretin fericirea, iubirea si bucuria. Zambesc cand ar vrea sa tipe. Canta cand ar vrea sa planga. Plang cand sunt fericite si rad cand sunt nervoase. Lupta pentru ideile in care cred. Se revolta in fata nedreptatii. Nu accepta un refuz cand au convingerea ca exista o solutie mai buna. Traiesc in lipsuri pentru ca familia lor sa poata avea cele necesare.  Iubesc neconditionat.

Plang de fericire cand copiii lor exceleaza si se bucura cand prietenii obtin premii. Sunt fericite cand afla despre o nastere sau o nunta. Li se frange inima cand le moare un prieten. Sufera cand le moare cineva din familie si totusi sunt tari atunci cand cred ca nu le-a mai ramas putere. Stiu ca o imbratisare si un sarut pot vindeca o inima franta.
Femeile exista in toate formele, dimensiunile si culorile. Ar conduce masina, zbura cu avionul, merge pe jos sau ti-ar trimite un e-mail ca sa stii cat de mult tin la tine.

Inima unei femei este cea care face lumea sa se invarta. Aduc bucurie, speranta si iubire. Sunt pline de compasiune au idealuri si isi sustin moral prietenii si familia. Femeile au lucruri esentiale de spus si totul de oferit.
SI TOTUSI DACA AU UN DEFECT ACESTA ESTE CA UITA CAT DE MULT VALOREAZA ELE PENTRU NOI BARBATII…Asa ca sa nu uitam sa pretuim sa iubim femeia si sa-i aducem in fiecare zi aminte cat de speciala si frumoasa este pentru noi !

Published in: on 5 Aprilie 2011 at 00:00  Comments (19)