O inima perfecta

Într-o zi, un tânăr s-a oprit în centrul unui mare oraş şi a început să le spună trecătorilor că are cea mai frumoasă inimă din împrejurimi. Nu după multă vreme, în jurul lui s-a strâns o mare mulţime de oameni şi toţi îi admirau inima, care era într-adevăr perfectă. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisură. Da, toţi au căzut de acord, că era cea mai frumoasă inimă pe care au văzut-o vreodata.

Tânărul era foarte mândru de inima lui şi nu contenea să se laude singur cu ea. Când, deodată, de mulţime s-a apropiat un bătrânel. Cu glas liniştit, el a rostit ca pentru sine:
– Şi totuşi, perfecţiunea inimii lui nu se compară cu frumuseţea inimii mele. Oamenii din mulţimea strânsă în jurul tânărului au început să-şi întoarcă privirile spre inima bătrânelului. Până şi tânărul a fost curios să vadă inima ce îndrăznea să se compare cu inima lui.
Era o inimă puternică, ale cărei bătăi ritmate se auzeau până departe. Dar era plină de cicatrice, locuri unde bucăţi din ea fuseseră înlocuite cu altele care nu se potriveau chiar întru totul, liniile de unire dintre bucăţile străine şi inima bătrânului fiind sinuoase, chiar colţuroase pe alocuri. Ba, mai mult, din, loc în loc, lipseau bucăţi întregi din inima concurentă, răni larg deschise, încă sângerânde.

“Cum poate spune că are o inima mai frumoasă”, îşi şopteau uimiţi oamenii. Tânărul, după ce examinase atent inima bătrânelului, şi-a ridicat privirea şi i-a spus râzând:
– Cred că glumeşti, moşnege. Priveşte la inima mea – este perfectă! Pe când a ta este toată o rană, numai lacrimi şi durere.
– Da, a spus blând bătrânelul. Inima ta arată perfect, dar nu mi-aş schimba niciodată inima cu inima ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezintă o persoană căreia i-am dăruit dragostea mea – rup o bucată din inima mea şi i-o dau omului de lângă mine, care adesea îmi dă în schimb, o bucată din inima lui, ce se potriveşte în locul rămas gol în inima mea. Dar pentru că bucăţile nu sunt măsurate la milimetru, rămân margini colţuroase, pe care eu le preţuiesc nespus de mult, deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împărtăşit-o cu cel de lângă mine.

Uneori am dăruit bucăţi din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici măcar o bucăţică din inima lor. Acestea sunt rănile deschise din inima mea, găurile negre-a-i iubi pe cei din jurul tău implică întotdeauna un oarecare risc. Şi deşi aceste răni sângerează încă şi mă dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am până şi pentru aceşti oameni; şi, cine ştie, s-ar putea ca într-o zi să se-ntoarcă la mine şi să-mi umple locurile goale cu bucăţi din inimile lor.
Înţelegi, acum, dragul meu, care este adevărata frumuseţe a inimii? – a încheiat cu glas domol şi zâmbet cald bătrânelul.
Tânărul a rămas tăcut deoparte, cu obrazul scăldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de bătrânel, a rupt o bucată din inima lui perfectă şi i-a întins-o cu mâini tremurânde. Bătrânul i-a primit bucata pe care a pus-o în inima lui. A rupt, apoi, o bucată din inima brăzdată de cicatrice şi a [completat] inima tânărului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru că marginile erau cam colţuroase.

Tânărul şi-a privit inima, care nu mai era perfectă, dar care acum era mai frumoasă ca niciodată, fiindcă în inima candva perfectă pulsa de-acum dragoste din inima bătrânelului. Cei doi s-au îmbrăţişat, şi-au zâmbit şi au pornit împreună la drum.
Cât de trist trebuie să fie să mergi pe calea vieţii cu o inimă întreagă în piept. O inimă perfectă, dar lipsită de frumuseţe…
Inima ta cum este?… o poţi împărţi cu alţii?

Published in: on 28 Iunie 2011 at 00:12  Comments (9)  

The URI to TrackBack this entry is: https://dreamerbsbfan.wordpress.com/2011/06/28/o-inima-perfecta/trackback/

RSS feed for comments on this post.

9 comentariiLasă un comentariu

  1. Foarte frumos. Mult adevar . Dar, din pacate , rar mai intalnesti o inima ca alelui batranel , toate inimile din ziua de azi sunt cu mult prea perfecte, si fara daruire ,mult prea reci ,iar inimile ca inima acelui batran nu rezista mult prin gheata dinprejur .

  2. Inima o putem impartii cu altii dar nu toti o accepta si stiu sa o aprecieze!

  3. Felicitari ptr postare

  4. Frumoase cuvinte,dar degeaba ai o inima buna dc persoanele din jur nu apreciaza lucrul acesta

  5. WOW….superb dragul meu, dar in realitate nu se intampla asa…foarte rar vei gasii oameni care sa-ti aprecieze dragostea inimii tale,ale mele, ale altora…..frumos scris ca intotdeauna, nu ma dezamagesti nicodata…..O zi excelenta prietenul meu cu inima mare si calda!!!!!!!

  6. Vecinule cine mi apreciaza in ziua de azi bunatatea., inima, sufletul…nu vezi ca azi toti…toate..masini , bani..muschi, smecheri, manelisti….asta le ofera siguranta cica….imi pare rau ca nu mai este cum era demult tare sa apreciezi o pers pt ce e nu pt ce are…;)) P.S.Foarte frumos scris…si mult succes in continuare:D

  7. Perfect adevarat in cele scrise mai sus!Doar cei ce au trecut,suferit si patit in viata nenumarate,stiu cu adevarat definitia frumusetii inimii…Insa,si aceasta la randul ei,precum o floare mai trebuie udata din cand in cand..adica sustinuta atunci cand este ranita,iubita atunci cand este necesar,alinata atunci cand trebuie…sa ranesti o inima e usor,insa pentru a o readuce la o forma cat de cat initiala,trebuie timp si multa rabdare..

  8. Am intrat aici din pura curiozitate,si-am terminat de citit cu lacrimi in ochi relatarea sau,pilda daca vrem s-o chemam asa,dat fiind ca ne invata o lectie foarte importanta de viata si anume,dragostea.Frumusetea inimii este data de dragoste,de capacitatea de a darui,fara a cere nimic in schimb si a primi cu bucurie tot ce ni se da neramanand,la randu-ne datori.numai prin dragoste reusim sa facem acest lucru,pentru ca dragostea e oarba si fara masura.
    M-a intristat insa,rubrica de comentarii,care e aproape apocaliptic de pesimista,in ceea ce priveste aceasta pilda.Se vede ca multi din cei ce-au scris,iertat sa-mi fie ca judec parerile dealtfel liber exprimate,nu doresc sa aduc nimanui vreo jignire,nu au inteles esenta acestei povestiri.Nu e atat de important daca mai are cineva sau nu o inima buna sau una frumoasa,ci important este ca odata ce-am citit sau poate stiam dinainte,aceasta relatare,sa ne regasim noi insine in personajul batranului si ca atare sa rupem bucati din inima noastra si sa le daruim celor carora le vrem binele,pe care ii iubim,fara sa le cerem in schimb nimic,iar daca vreunul din cei carora le-am daruit o parte din inima noastra se va simti dator sau va avea placerea sa ne returneze o parte dintr-a lui si sigur vor fi cativa care o vor face,haideti sa nu stam sa cantarim daca bucata lui de inima e egala cu cea daruita de noi,ci bucurosi s-o lipim la inima noastra.
    Atunci,vom avea bucuria sa constatam ca si altii vor deveni ca si batranelul din poveste datorita noua si exemplului pe care l-am dat si in jurul lor vor deveni si altii ca ei si….sa speram ca nu se sfarseste lumea prea devreme,asa vor avea cu totii oportunitatea sa demonstreze cat de frumoase sunt inimile lor.

  9. acest articol m-a sensibilizat pana la lacrimi. Eu il consider ca pe o lectie de viata din care oamenii ar trebui sa invete sa se iubeasca neconditionat; sa stie sa daruiasca nu doar sa primeasca. FELICITARI SCRIITORULUI!!!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: