La ce trebuie sa renuntam din comportamentul nostru pentru a fi fericiti

Fericirea inseamna si renuntare, dar renuntare la lucrurile care indirect ne afecteaza. Care sunt ele? Aflati in randurile de mai jos.

1. Convingerea ca dreptatea este de partea noastra: Subiectul isi inchipuie ca numai el are dreptate si ca cealalta persoana se inseala. El este preocupat sa dovedeasca juste ea propriului punct de vedere in loc sa-si exprime propriile sentimente de ostilitate in mod deschis si sa incerce sa inteleaga ce simte sau gândeste interlocutorul sau.

2. Blamarea: Individul este convins ca problema a fost generata de greseala celeilalte persoane. Aceasta il face sa se simta total nevinovat si ii confera dreptul de a-l blama pe celalalt.

3. Nevoia de victimizare: Individul isi „plânge de mila” si considera ca ceilalti il trateaza in mod nedrept din cauza egoismului si lipsei lor de sensibilitate. incapatânarea de a nu intreprinde nimic pentru a ameliora situatia lasa celorlalti impresia ca subiectul in cauza se complace in postura de martir.

4. Scoaterea din cauza: Persoana nu-si poate imagina ca a contribuit in vreun fel la crearea problemei survenite, pentru ca nu sesizeaza impactul comportamentului sau asupra celorlalti. De pilda, un sef se poate plânge de faptul ca unul dintre subordonati este dogmatic, incapatânat si nu asculta ceea ce-i spune, fara sa-si dea seama ca el insusi il contrazice ori de câte ori acesta incearca sa emita o parere.

5. Defensivitatea: Subiectului ii este atât de teama de critica incât nu suporta sa auda nimic negativ sau dezagreabil. in loc sa asculte si sa identifice ceea ce este adevarat in spusele celuilalt, el invoca argumente pentru a se apara.

6. Hipersensibilitatea la constrângere: Persoana se teme sa cedeze sau sa fie condusa. Intrucât ceilalti oameni ii par excesiv de dominatori, considera ca trebuie sa reziste cu orice pre tendintelor acestora de a o influenta in vreun fel.

7. Solicitari exagerate fata de ceilalti: Persoana se crede indreptatita sa beneficieze de un tratament special din partea celorlalti si se simte frustrata atunci când nu este tratata asa cum s-a asteptat. In loc sa incerce sa inteleaga ce-i determina pe cei din jur sa procedeze astfel, subiectul considera ca acestia nu sunt rezonabili si ca nu au dreptul sa se poarte ca atare.

8. Egoismul: Subiectul doreste un anumit lucru, intr-un moment anume, si face crize de nervi daca nu-l obtine. El nu este interesat de ceea ce cred sau simt altii.

9. Neincrederea: Individul se inconjoara de un zid, de teama ca, daca va asculta si va cauta sa inteleaga ce simt si gândesc ceilalti, acestia vor profita de el.

10. Nevoia compulsiva de a oferi ajutor: El sau ea simte nevoia sa-i ajute pe ceilalti, desi acestia nu doresc decât sa fie ascultati. Atunci când prietenii sau membrii familiei se plâng ca se simt rau, subiectul le da tot soiul de indicii in legatura cu ce trebuie sa faca.In loc sa aprecieze acest lucru, cei care au primit sfaturile se simt agasati si continua sa se plânga, ambele parti implicate simtindu-se frustrate.

Ascultarea activa este un instrument exceptional pentru a intelege dincolo de cuvinte, pentru a face cunoscut modul nostru de a intelege experientele, comportamentele, emotiile, sentimentele celuilalt, si pentru a-l insoti in cautarea unor solutii. Este ascultarea centrata pe trairile celuilalt, ascultarea empatica, non-directiva, unde domneste respectul de sine si respectul pentru celalalt. Este un ansamblu de atitudini si de tehnici, dar mai presus de acestea, este un mod de A FI.

Published in: on 22 Mai 2010 at 01:00  Comments (16)  

The URI to TrackBack this entry is: https://dreamerbsbfan.wordpress.com/2010/05/22/la-ce-trebuie-sa-renuntam-din-comportamentul-nostru-pentru-a-fi-fericiti/trackback/

RSS feed for comments on this post.

16 comentariiLasă un comentariu

  1. si totusi dc nu suntem tot timpu fericiti?:)

  2. Bine, de acord…dar câţi dintre noi realizează că au un astfel de comportament? Câţi stiu ce înseamnă să asculţi? Câţi realizează că fac pe victima? Că sunt hipersensibili, că au nevoie să aibă întotdeauna dreptate?

  3. Pai asta tine numai de noi…e decizia noastra…este alegerea noastra….

  4. sti…e destul de greu sa te apti de la ele …pt. ca se folosesc cam des in zilele de acu…e multa ura…multe rele…putini se aptin de la a nu ramane dator celui ce i vb. urat..

  5. Interesant subiect ,cred ca la un moment dat toti am fost in postura de a ne victimiza sau de a gasi un vinovat oriunde altundeva si nu la noi ,ce sa faci nimeni nu e perfect.Si ai dreptate ar trebui sa renuntam la multe pentru a fi fericiti ,dar cati dintre noi sunt dispusi sa faca asta. Eu una am incercat de multe ori dar nu prea mi-a iesit.Multa bafta in continuare,tie si tuturor cititorilor tai.

  6. Multumesc frumos la fel si tie..kisses

  7. Toate cele zece puncte se gasesc mai mult sau mai putin in fiecare din noi.

    Parerea mea este ca in fiecare zi trebuie sa ne perfectionam si ne imbunatatim ca si oameni,sentimente etc…..de asemenea sa fim deschisi si sa-i ajutam pe cei de langa noi.

    Pe scurt sa ne facem si cate un update din cand in cand….si se ne adaptam necesitatilor din zilelor noastre.

    In alta ordine de idei sunt pasionat de psihologie….si se spune despre mine ca stiu sa ascult sa dau sfaturi foarte bune pe plan personal si nu numai,sa ridic moralul oamenilor dar si sa momentez pshic.

    Multumesc.

    Week_end placut!
    F.inteligent,placut si adevarat articolul!

  8. Multumesc frumos pentru complimente si pentru ca ai apreciat ce am postat aici!

  9. Nu cred ca, cunosc un om care sa se fi abtinut de la toate…(nimeni nu e sfant)
    http://s12.bitefight.ro/user/bite/50391

  10. alegerea ne apartine,totul,chiat totul,numai de noi depinde…..frumos

  11. totul depinde de noi insine……….

  12. Toată lumea este cu fericirea pe buze, de parcă am merge la piaţă şi acolo am lua o bucată de fericire pe pâine. Totul se raportează la ea! Dar, oare ce este fericirea? Nu cred că există un concept care să facă ravagii, care să sufoce la propriu relaţii şi care să aducă războaie. Paradoxal, fericirea comite crime, produce şi întreţine o lume în care se nasc tot felul de situaţii obscure, închise, ascunse de propriile lor nuanţe şi, deci, transvaluate într-un plan ce nu mai are nicio legătură cu punctul iniţial, acel urstoff care aduce bunăstarea. Ţin minte că, de Crăciun, după ce am asistat la un concert caritabil, am luat un taxi, hotărât fiind să ajung acasă. La un moment dat, mi-am dat seama că tipul „mă fură“ şi am hotărât să-l las să o facă, ghidat fiind de o întrebare. Şi, în timp ce omul „mă fura“ frumos, îl întreb: Dar, de ce faci asta? Răspunsul lui a fost foarte interesant: Pentru că e Crăciun, trebuie să pun ceva pe masă! Ei bine, lume bună, fericirea pentru omul de faţă înseamnă să pună ceva pe masă de Crăciun, să fure în spiritul sărbătorii şi să-şi vadă liniştit de viaţă. Pentru o persoană care este infectată cu un microb, fericirea este tocmai tratamentul salvator, dătător de speranţă şi viaţă. Fericirea, pentru un fumător, o să fie un local în care se fumează în draci. În schimb, pentru un nefumător, localul ar trebui să fie curat, nepoluat la propriu. Contextul care îi leagă pe cei doi este tocmai masa la care stau, iar mâinile lor pot fi ghidate de iubirea ce-i aduce laolaltă, totul fiind în spaţiul fericirii. A cui fericire? A lui? A ei? Cine face compromisul? Cam aşa stau lucrurile în general, oamenii se ceartă pentru că sunt prea siguri pe ei, nu pentru că nu ştiu nimic, aşa cum spunea Socrate, ci pentru că ştiu ce vor, uitând să mai vadă şi în cel de lângă el ceva, trecând peste faptul că se află într-un compromis, şi nu într-un cadru de dominaţie. Şi, uite aşa, războiul se cerne, toţi ştiu ce vor! Hai să nu mai ştim ce vrem, hai să nu mai ştim nimic, ne certăm pentru că ştim, nu pentru că nu ştim. Ar fi mult mai simplu să privim în gesturi şi nuanţe ascunse, decât în gânduri sau idei abstracte. Fericirea nu există, este doar piatră care ne face să ne omorâm, nu există o stare continuă de exaltare aşa cum călugării se laudă şi, dacă ar exista, atunci am fi în acord cu armonia, care tocmai că presupune şi entropia. Deci, a trăi în fericire înseamnă a te lasă sedus de privirea copilului care nu ştie nimic. Copilul întreabă mereu, el este în căutare de incertitudini, doar ca să se joace cu ele. Noi căutăm sensuri clare, noi nu mai privim clanţa aşa cum o face copilul. De aceea, ziua este mai mică pentru noi şi mai mare pentru ei. În fond, ultima fază a metamorfozei presupune tocmai întoarcerea la inocenţă.

  13. Un articol super interesant, care iti da indicii despre ce ar trebui sa faci cand esti implicat intr-o relatie si vei cu adevarat sa mearga…
    As mai adauga insa ceva…sa incearcam sa ne punem in pielea celui de langa noi si cred ca am vedea si o alta latura a realitatii…realitatea lui…poate atunci i-am intelege mai bine reactiile, atitudinea….

    pupici

  14. Interesant articol ai scris aici; poate ai dreptate, poate ca nu; ideea este ca oamenii gresesc mereu si nu vor invata din propriile greseli niciodata; suntem aceeasi de mii de ani, nici mai buni ,nici mai rai doar ca ne credem mai interesanti. O zi buna.

  15. super tare articolul si foarte adevarat…. ei bine …recunosc..eu ma regasesc in – defensivitate si neincredere- …si asta doar pe moment …..ma rog asta nu ma impiedica sa fiu fericita….probabil ca am o doza in plus de optimism

  16. frumos articolul! cum spunea cineva de aici, daca reusesti sa te pui in pielea celui pe care il vezi astfel, e foarte posibil sa iti schimbi optica..adica sa vezi totul cu mai multa dragoste..

    o zi frumoasa!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: