Iubirea

Nu inteleg de ce oamenii complica atat de mult iubirea…Iubirea are nevoie de gesturi simple venite din adancul sufletului…iubirea are nevoie de atingeri, de zambete si sarutari, de taceri si zboruri, de nopti adormite in bratele celui iubit, de dimineti culese de pe pleoapele care ascund singura privire menita sa transforme toata aceasta viata cenusie intr-un continuu curcubeu de stralucire si culoare…iubirea e asemeni unei flori gingase si plapande… ca sa fie frumoasa, ca sa reziste si ca sa poata sa creasca si in locurile cele mai stancoase…are nevoie de e soare sa o dezmierde, de ploaie sa o sarute, de adieri…sa o faca sa tresara …

Iubirea are nevoie de emotia fara de care ar fi un alt sentiment…iubirea se zboara intotdeauna in doi…chiar si atunci cand unul ramane doar intr-o aripa!

Iubirea, pentru a supravietui nu are nevoie decat de o alta iubire !

Privirea aceea…, spontaneitatea, mana care sterge orice lacrima, zambetul care trece orice, sarutul fara teama de varsta, bucuria simpla de a fi unul langa celalalt, unul in bratele celuilalt, emotia care da sens si acolo unde el nu este, plimbarile impreuna, ramanerea, fericirea primului fir carunt, al primului rid, neputinta de a respira fara celalalt, iar la final…un somn linistit alaturi de pieptul care stii ca a tresarit mereu la simpla ta atingere… aceasta este iubirea pe care eu o simt si felul in care eu ma daruiesc!!!

Published in: on 30 Aprilie 2010 at 00:00  Comments (4)  

The URI to TrackBack this entry is: https://dreamerbsbfan.wordpress.com/2010/04/30/iubirea/trackback/

RSS feed for comments on this post.

4 comentariiLasă un comentariu

  1. DA FOARTE FRUMOS MIAS DORI SI EU O ASEMENEA IUBIRE TE POOP SI TAKE CARE

  2. CE POATE FI MAI FRUMOS DECAT ,IUBITEA,SI DACA AI NOROCUL SA INTALNESTI ADEVARATA DRAGOSTE ,SENTIMENTUL E NEMASURAT.EU AM AVUT NOROCUL SA INTALNESC UN BAIAT DEOSEBIT ,CARE M-A INVATAT CA DRAGOSTEA NU INSEAMNA DOAR SA OFERI CI SI SA PRIMESTI .ITI MULTUMESC DRAGUL MEU VISATOR .TE IUBESC..SI CUM ZICI TU PUPICI CU LIPICI …

  3. …frumos spus….cand iubesti cu adevarat, simti ca nu poti respira fara EL…la propriu…
    … o astfel de iubire traiesc si eu acum…doar ca EL e prea departe ca sa imi auda bataile inimii care sunt tot mai rare…sau respiratia care este tot mai slaba…
    …poate TU totusi vei avea sansa sa te bucuri de tot ce iti poate oferi iubirea si sa „zbori” alaturi de cea pe care o iubesti…

  4. Iubirea este un daimon” spunea Platon. „Iubirea nu va pieri niciodată…” spune Biblia. Şi totuşi, după câte „cercetări” s-au făcut, după câte definiţii s-au dat, după câte poezii i s-au închinat, nimeni nu ştie ce e dragostea! Acel sentiment care înalţă şi coboară, care ucide şi naşte în acelaşi timp.

    Iubirea inseamna incredere, daruire, dar totodata si cea mai mare durere care-ti poate fi provocata in interior. La intrebarea „iubesti?”, sunt atat de putini care pot raspunde sincer, incat nu cred ca ar incapea nici macar intr-un saculet. Pentru ca multi se tem sa nu sufere, putini stiu sa iubeasca cu adevarat. Dureros este faptul ca lumea refuza sa mai creada in iubire adevarata in zilele noastre si este un sentiment prea pur si prea frumos pentru a fi inlaturat, toti avem nevoie de dragoste, toti simtim nevoia sa iubim, sa credem in culorile curcubeului, in lumina orbitoare a soarelui si in vrajile noptii.

    Doar prin iubire simti in tine adancurile reci, fierbinti, intunecoase, luminile staruitoare ale intregului, umbrele formelor elevate si neastamparul strident al infinitului. Prin iubire cineva te cauta mereu si tot el, cinevaul acela te respinge mereu. Esti pauza dintre strigatul de plecare si strigatul de chemare. Mereu intre extreme, ca un biet arcus care-si zice notele doar sub mana artistului.
    Prin iubire poti fi tu si poti fi celalalt.
    Nemarginit de „altul” esti iubind si primind iubirea in imensitatea devastatoare a aceleiasi clipe. Un doi topit pana la unul acolo unde se tes contrariile-in vatrejul franturii de clipa-in acelasi moment in care se intampla unirea lor. Intamplarea iubirii reciproce asvarle spre lumina si spre intuneric instrumentul de masurare al timpului, odata cu cantitatea masurata.
    Iubirea stie a sfintii desfraul simturilor si stie a parcurge capiile pe potecile care sfideaza profund efermul.
    Intalnirea de iubire este numai inceputul starii de gratie a sufletului, numai nasterea iremediabila si implacabila a unei stari care, incepe si se termina in acelasi loc, timp, spatiu. Sfarsit si inceput, ceva ce se traieste limpede si intrerupt, cum se traieste ploaia. Cum nu se poate intelege trairea.
    Tacuti in fata iubirii, exprimam lumina si intunericul, durerea si bucuria, febra si gheata.Polul Nord si Polul Sud, Apusul si Rasaritul aceluiasi soare, care nu apune si nu rasare decat in iluzia deprinderi noastre de a reflecta in nemurire ceea ce este nemuritor.

    Iubire, un simplu cuvant care trezeste nenumarate amintiri si provoaca retrairea atator clipe si aparitia a numeroase intrebari. Nimeni si niciodata nu a reusit si nici nu va reusi sa explice acest sentiment. In majoritatea cazurilor cel care iubeste isi pierde ratiunea, logica si luciditatea. Inca nu s-a gasit o cauza pentru aparitia acestei stari, nu s-a reusit a i se da o definitie adecvata. Fiecare percepe iubirea intr-un alt fel, intr-un fel total diferit, unic. O intrebare care se se intalneste in jurul iubirii este: „Poate un om sa iubeasca , pe parcursul vietii lui, de mai multe ori ??”. Incepe sa-ti fie draga o persoana si-ti dai seama, sau crezi ca iubesti, dar cu timpul incepe sa-ti placa altcineva. Prin simplu fapt ca incepi sa te indragostesti de altcineva oare nu patezi sentimentul iubirii trecute? Mai poti fi sigur ca ceea ce ai simtit a fost iubire?
    Dornic de a cunoaste necunoscutul si de a trai noi experiente, omul confunda sentimente de prietenie, de simpatie puternica, sau atractia fizica, cu iubirea. Apar astfel relatiile nereusite, casatoriile facute in graba, prieteniile iremediabil distruse. Nu exista om care sa nu fi suferit din dragoste. Este ciudat, insa, incapatanarea omului de a iubi, de a se indragosti, desi a suferit esecuri si a avut parte de deziluzii. Speranta de a-ti gasi fericirea iti da tarie, te revigoreaza si este infinita. Alt lucru de neinteles este ca majoritatea isi doreste sa iubeasca, sa se indragosteasca, desi aceste sentimente aduc nenumarate dureri si prea multe lacrimi. Asa cum se intreba Goethe in „suferintele tanarului Wherther” ma intreb si eu, „De ce oare ceea ce constituie fericirea unui om trebuie sa devina in acelasi timp si izvorul suferintelor lui?”
    A mai ramas o intrebare pe care mai toti o au in cap la sfarsitul fiecarei relatii:” a meritat?”, „merita sa iubesti?”. Sincer, cred ca da. Desi „a iubi” implica „a suferi” nu cred ca un om poate sa spuna ca traieste fara sa iubeasca. Si chiar daca o face nu inteleg ce viata ar putea avea, ce multumiri? Dupa cum zicea Emil Cioran „cea mai mare prostie pe care a conceput-o mintea omeneasca este ideea de eliberare prin omorarea dorintei”. Perfect adevarat. Nu vei fi liber, lipsit de griji si suferinte daca iti infranezi dorinta si simtirile, ci doar daca le traiesti. „Viata nu reprezinta cantitatea de aer pe care o inspiri si expiri, ci momentele care iti taie respiratia.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: