Iubirea de care toti avem nevoie

Fiecare cuprins al unei trairi poate aduce bucuria, daca cele ce sunt venite, sunt si intelese. Pentru aceasta spun:

Iubirea este calea ce apropie omul de cel mai curat vis al sau. Fara ea, omul nu ar cunoaste viata ca valoare a binecuvantarii lui Dumnezeu.
Iubirea, ca valoare a fiintei umane, inseamna traire, simtire, implinire si uneori renuntare. A renunta la ceva pentru a aduce o bucurie aproapelui tau, inseamna implinirea unei trairi, din iubire pentru el. Deci iubirea inseamna si respect pentru tot ceea ce este viu in creatie. Iubirea inseamna pretuire, inseamna renuntarea la o placere a ta pentru a fi langa aproapele tau cand el are nevoie. Iubirea nu poate fi exprimata in cuvinte; ea trebuie traita si simtita, cuprinzand intelesul ei ca o bucurie si o daruire totala, fara a gandi ca cineva ar putea sa rada de voi.
Cati ati trait o clipa din viata voastra, fara sa va para rau de acea traire?
Cati stiti sa fiti tandri?
Cati stiti sa raspundeti chemarii trairii si simtirii aproapelui vostru?
Cati stiti sa va infranati trupul?
Cati stiti sa renuntati la alte lucruri pentru a aduce bucurie templului vostru?
Cati ati cunoscut puterea dragostei fara a trai dezamagirea?
Cati ati putut trai clipa bucuriei facand pe cineva fericit prin daruirea voastra?
Cati puteti s-o faceti?
…Puteti renunta la un statut al vostru pentru a arata aproapelui ca puteti sa-l iubiti, fara sa fiti atinsi de murdaria lui?  Prin aceasta, el poate sa inteleaga faptul ca puteti sa intrati in noroi fara sa va murdariti, doar pentru a-l ajuta pe el din iubire. Daca el nu poate intelege daruirea voastra, nu trebuie sa va tulbure necuprinsul sau. Va veni ziua adevarului si pentru el; atunci se vor lumina cele ce le-ati facut din dorinta unei impliniri. Bucurati-va pentru ceea ce poate veni!
De ce va temeti sa va daruiti?  De ce nu vreti sa patrundeti tainele iubirii?  Cum vreti voi sa va-naltati cand nu cunoasteti zborul?
Cum vreti voi sa cunoasteti o valoare, cand nici nu cercetati si nu meditati asupra unui adevar?
Cum vreti sa patrundeti o invatatura, cand nu stiti sa o pretuiti?
Cum puteti fi tandri in stangacia voastra?  Cum vreti sa simtiti o mangaiere cand nu stiti sa o cuprindeti ca o valoare si sa o traiti?  Nu intamplator unii va iau in brate si va mangaie, se joaca cu voi, prin aceasta va invata ce-nseamna a simti iubirea. Dar uneori nu dati voie sa vi se arate cat ar putea sa vi se arate. Nu intotdeauna sunteti pregatiti sa cuprindeti necuprinsul iubirii. Daca fugiti de cele ce sunt, cand veti intelege cu adevarat ce inseamna a iubi?
Voi limitati iubirea, deveniti posesivi, egoisti, gelosi … prin aceste manifestari nedorite, nu mai traieste iubirea in fiinta voastra. Nu mai este iubire acolo unde apare o singura ingradire a unei stari manifestate prin bucurie. Adevarata iubire este daruire, fara a cere ceva anume. Nu trebuie sa pretindeti iubire. Fericit este omul ce poate iubi, caci nu oricine poate sa iubeasca. Puteti sa fiti iubit, dar nu oricine poate cuprinde valoarea iubirii prin simtire si traire. N-ati inteles cuprinsul unui adevar, desi tanjiti dupa o mangaiere, dar va e teama ca nu cumva cineva sa spuna despre voi ceva nedorit. Pana cand veti fugi de ceea ce sunteti?  Pana cand veti fugi de ceea ce-ati putea sa fiti?  Unde veti ajunge, daca nu va opriti din goana voastra?  De ce va e teama sa traiti clipa si sa va bucurati de ea?  De ce? Sunt etape si etape ale evolutiei in viata omului. Unii incep sa iubeasca trecand totul prin manifestarea dragostei, iubirea trupului, si-apoi cu timpul implinirii, renunta, trecand la iubirea sufletului. Sunt etape ce trebuie cuprinse pentru a fi intelese… Altii n-au nevoie de aceasta manifestare; ei pot sa treaca direct la iubirea sufletului, fara sa cunoasca iubirea trupului. Dar nu toti pot sa ajunga la aceasta cunoastere, la aceasta intelegere de la inceput. Altii pot sa stea pe jar, altii doar pe apa. Unii pot sa zboare, altii se tarasc. Oare nu fiecare la randul sau are nevoie de intelegere?  Daca cineva nu poate cuprinde iubirea prin inaltarea sufletului, oare nu e nevoie sa-l ajutam printr-o-naltare si o simtire a unei imbratisari, a unei mangaieri, sau printr-un sarut, pentru a putea intelege valoarea acestor stari, ca apoi sa-i vina intrebarea: ce este dincolo de acestea?  Unii nu pot sa cuprinda iubirea sufletului, pentru ca n-au ajuns la aceasta intelegere. Nu trebuie sa-i judecati pentru putina lor cunoastere. Ei asa simt, aici s-au oprit, la aceasta dorinta manifestata printr-o traire erotica; unii nu pot sa renunte la ea. Din nou va spun: nu-i judecati!  Trebuie sa acceptati acest adevar, si anume, ca majoritatea mai resimtiti aceasta dorinta … va implicati in aceste trairi erotice, traind bucuria acestor momente.
Nu este periculos cel care va ia trupul, ci acela care poate sa va ia sufletul. Daca unii nu pot sa inteleaga trairea sufletului si vor doar sa cunoasca o latura a iubirii, printr-o atingere, de ce nu-i ajutati sa cuprinda adevaratul sens al iubirii, prin cuprinsul intelegerii lor, la inceput, si apoi sa treaca si ei dincolo de ceea ce este materia densa. Daca tot vreti sa va inaltati fara sa va implicati, oare putea-veti ajunge astfel in varful piramidei?  Daca nu va implicati, cum veti reusi sa fiti ceea ce doriti sa fiti?  Doar analizand totul, fara sa cuprindeti intelegere pentru cei care nu stiu ce inseamna a transcede?  Daca nu le dati din cunoasterea voastra, cum vreti ca ei sa vi se alature?  Talantul trebuie inmultit; voi de ce il ingropati?
Cati oameni s-au sinucis, motivand ca vinovata e iubirea?  Cata murdarie au vrut unii sa aduca Adevarului, uitand ca ceea ce este pur, nu poate fi murdarit. Dar acestia s-au inselat; nu este iubirea vinovata pentru cele venite in pasul lor. Vina se datoreaza neintelegerii acestora. Iubirea este viata, printre altele, si cel ce este viu nu poate renunta la viata!  Iubirea este inaltare si cuprins in necuprins. Sa invatati sa simtiti adevarata iubire, pentru a o putea cuprinde!  Iubirea este dincolo de placerea trupului – este bucuria sufletului, ce se poate manifesta liber. Libertatea sufletului in manifestare este adevarata iubire. Cati ati reusit sa cunoasteti cu adevarat aceasta manifestare a ei, prin bucuria sufletului vostru liber?  Cati aveti taria sa va daruiti pentru a va ajuta aproapele?  Cati aveti aceasta puritate a gandirii?  Cati?
Daca veti ramane doar la incercare, veti pierde esenta, valoarea unei posibile manifestari. Daca doar incercati sa mancati si nu mancati, ce se intampla cu trupul vostru?  Daca incercati sa invatati si nu-nvatati, ce se intampla cu mentalul vostru?  Daca incercati sa ajungeti undeva si nu ajungeti, pentru ca doar incercati si nu vreti s-o faceti, nu ramaneti pe loc?
Fara renuntare si fara prejudecati puteti cunoaste necuprinsul iubirii, care va intoarce la viata. Tineti prea mult la trupul vostru, uitand de valoarea fiintei ce este inauntrul sau.
Trebuie s-ajungeti acolo incat s-atingeti un trup si sa simtiti bucuria sufletului. Daca-i dati trupului tot ceea ce-i place, ce va face spiritul vostru?  Ce va ajunge el?  Ati venit in acest trup ca sa evoluati. Evolutia nu se face prin manifestarea placerii trupului, ci prin bucuria sufletului, ca o manifestare transcedentala.
De ce sunteti pe acest pamant: sa traiti ca sa mancati, sau sa mancati pentru a trai?
De ce sunteti pe acest pamant: ca sa nu cunoasteti esenta vietii, sau sa invatati cum sa va inaltati catre valoarea constiintei de sine?
De ce sunteti pe acest pamant: ca sa treceti ca nonvaloare prin viata sau sa va ramana ceva pentru cele ce pot sa urmeze?
De ce sunteti pe acest pamant: sa renuntati la voi pentru binele aproapelui vostru, sau sa renuntati la toate pentru placerea voastra?
La toate acestea raspundeti-va singuri!
Sinceritatea inseamna a accepta adevarul fara sa mai asteptati ceva ce n-ati inteles, caci timpul vi le va rezolva, iar cele nelimpezite vor fi cunoscute la vremea intelegerii voastre.
Acest eu al vostru poate fi adevarat, doar prin manifestarea lui Dumnezeu, cand acceptati iubirea Lui. Nu este usor, nu este greu, dar daca vreti sa cuprindeti adevarul ca o valoare, impacati-va cu voi insiva.
Iubirea este mult mai mult decat v-am spus. Dar pana veti intelege valoarea ei, invatati sa invatati, ca sa uitati ce-ati invatat, ca apoi sa-nvatati ce trebuie sa invatati. Renuntati la cele ce le-ati stiut ca nonvalori, ca sa puteti cuprinde noul, ca o valoare a unui adevar. Este greu, dar nimic nu este imposibil.
Cand apare dorinta de inaltare a fiintei voastre catre adevar, celelalte lucruri curg, vin ca de la sine. Doar sa fiti voi in toate si in tot. Nu cautati sa luati ca scut o falsa masca  pentru ca nimic nu trece fara sa fie cunoscut.
Sunt oameni care nu pot cuprinde un adevar al manifestarii iubirii, decat numai daca il traiesc ca o manifestare a dragostei prin casatorie … asa acestia pot ajunge la iubire. Alti oameni pot sa treaca dincolo de aceasta manifestare a dragostei catre iubirea sufletului altfel. Nu trebuie sa ignoram nici una din aceste situatii; ele sunt cai ce trebuie implinite. Cum vreti sa stiti ce gust are apa, daca nu o beti?  Oricum o veti bea cand va este sete!  Asa este viata. Ea poate aduce valoarea sau nonvaloarea in cuprinsul omenirii!  Cand doriti sa o cunoasteti, trebuie sa va bucurati de toate, fara a crede ca va puteti murdari. Nu uitati ca Dumnezeu este iubire si daruire.
Trebuie sa simtiti adevarata iubire, fara sa mai judecati pe altii, si sa-l luati pe aproapele vostru asa cum este el, sa-l acceptati cu tot ce a facut, sa va impacati cu voi insiva, si cu el, si cu toata creatia.
Voi sunteti cei care trebuie sa va inaltati, prin cele ce le puteti cuprinde – doar voi.
Trebuie sa va eliberati de toate starile voastre, prin marturisire,prin comunicare pentru ca altfel vi se va incarca foarte mult karma si greutatea ei va va apasa. Eliberati-va de toate aceste stari nedorite, folosindu-va de cele ce se dau ca valoare a vietii voastre.
Atata timp cat vedeti doar ce ati vrea sa vedeti in voi, nu va veti cunoaste. Si cat timp nu va cunoasteti, cum vreti sa-l cunoasteti pe cel de langa voi?
Iubirea cere iubire … manifestati-va, doar daca puteti iubi!

Published in: on 6 Decembrie 2009 at 21:35  Comments (3)  

The URI to TrackBack this entry is: https://dreamerbsbfan.wordpress.com/2009/12/06/iubirea-de-care-toti-avem-nevoie/trackback/

RSS feed for comments on this post.

3 comentariiLasă un comentariu

  1. ai foarte mare dreptate spui un adevar crud si asta din pakte nu toti sunt ca tine. Sunt onorata sa te cunosc take care

  2. In opinia lui Victor Hugo, “dragostea e chiar parte din suflet. E de aceeasi natura. Dragostea e ca o scanteie divina si ca sufletul, si tot ca el e incoruptibila, indivizibila, nepieritoare. E un punct de foc in noi, nemuritor si infinit, pe care nimic nu-l poate margini si nimic nu-l poate atinge. Il simti arzand pana in maduva oaselor si-l vezi stralucind pana in adancurile cerului”.
    Putem spune “ca iubirea e direct legata de corporalitate si frumusete. Frumusetea fiintei iubite transfigureaza lumea. Pasiunea iubirii este supremul mijloc de a aduce eternitatea pe pamant. Orice iubire adevarata este absoluta si nepieritoare, chiar daca ea se cladeste pe teritoriul celei mai flagrante perisabilitati. Frumusetea e trecatoare, sensibilitatea se toceste, corpul imbatraneste”. Iubirea este o parte a intimitatii umane profunde. “Iubirile nu se repeta; orice iubire e un caz particular, unic, absolut si ireductibil. Cati indivizi umani, tot atatea iubiri.Nimeni nu poate trai iubirea altuia, desi oamenii seamana unul cu altul.” In opinia lui Jose Ortega y Gasset, “ o dragoste deplina, care s-a nascut in adancul unei persoane, nu poate probabil sa moara. Ramane grefata pentru totdeauna in sufletul senzitiv. Circumstantele – bunaoara departarea – ii vor putea impiedica nutrirea necesara, si atunci iubirea aceasta va pierde din volum, se va preface intr-un firisor sentimental, scurta vana de emotie ce va continua sa izvorasca in subsolul constiintei. Nu va muri insa: calitatea ei sentimentala dainuie intacta. In acea profunzime radicala, persoana care a iubit continua sa se simta absolut atasata de fiinta iubita. Hazardul o va putea duce de colo-colo in spatiul fizic si in cel social. Nu conteaza: ea va continua sa fie alaturi de cel pe care-l iubeste. Acesta e simptomul adevaratei iubiri: a fi alaturi de obiectul iubit, intr-un contact si o proximitate mai profunde decat cele spatiale. Este o convietuire de tip vital cu celalalt”. Tot Ortega y Gasset demonstreaza ca structura sufleteasca diferita a barbatului si a femeii este extrem de importanta in indragostire: “sufletul feminin tinde sa traiasca cu o singura axa atentionala, care in fiecare epoca a vietii sale e fixata asupra unui singur lucru. Pentru a o hipnotiza sau a o face sa se indragosteasca e suficient sa-i captam acea raza unica a atentiei. In comparatie cu structura concentrica a sufletului feminin, in psihismul barbatului se gasesc intotdeauna epicentre. (…) Femeia indragostita se framanta de obicei fiindca i se pare ca nu-l poate avea niciodata in fata ochilor in integritatea sa pe barbatul iubit. Il gaseste mereu cam distrat, ca si cum, venind la intalnire, si-ar fi lasat dispersateprin lume zone intregi ale sufletului. Si, viceversa, barbatul sensibil s-a simtit deseori rusinat vazand ca este incapabil de radicalism in daruirea de sine, de totalitatea prezentei aduse in dragoste de catre femeie. Din aceasta pricina barbatul stie ca e totdeauna neindemanatic in dragoste si incapabil de perfectiunea pe care femeia izbuteste sa o confere acestuisentiment”.
    Dragostea cunoaste nimeroase clasificari. Se poate vorbi de prietenie, de dragoste familiala (fraterna, filiala, paterna, materna, maritala) si de dragoste religioasa (adoratie, veneratie). “Viata si literatura ne arata ca iubirea poate fi fulgeratoare, nebuna, iresponsabila, sau dimpotriva ascunsa, platonica, grava, metafizica, razbunatoare. Iubirea poate fi vulgara, carnala, dar tot ea poate atinge nu o data zonele cele mai inalte ale spiritualizarii fiintei”.

    Dragostea este foarte importanta in mitologie, in special in cea indiana si in cea greaca. La indieni, aceasta tema reprezinta subiectul principal din numeroase epopei, precum “Mahabharata”, “Ramayana”, “Sakuntala”, “Nara si Dunaryanti”. In spatiul occidental, mitologia greaca a dat nastere unui numar insemnat de cupluri celebre, ce au devenit motive literare: Afrodita si Ares, Eros si Psyche, Hades si Persefona, Zeus si Danae, Diana si Achteon, Pygmalion si Galateea, Filemon si Baucis, Elena si Paris, Ulise si Penelopa, Andromeda si Perseu, Ariadna si Tezeu.
    “Iubirea este un daimon” spunea Platon. „Iubirea nu va pieri niciodată…” spune Biblia. Şi totuşi, după câte „cercetări” s-au făcut, după câte definiţii s-au dat, după câte poezii i s-au închinat, nimeni nu ştie ce e dragostea! Acel sentiment care înalţă şi coboară, care ucide şi naşte în acelaşi timp.
    Dupa parerea mea ca sa iubesti cu adevarat,in primul rand trebuie sa te iubesti pe tine insuti iar sa te daruiesti…nu trebuie sa astepti sa primesti ceva inapoi.Si in iubire trebuie sa faci uneori compromisiuri fara sa te umiliesti niciodata!
    E un eseu bun despre iubire.Bravo Ionut!

  3. Lool ce de scris…Foarte frumos😉


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: