Toamna

In fiecare inceput de toamna, cand ziua se zoreste spre asfintit, vazduhul rasuna de larma voioasa a randunelelor. Iata-le, se pregatesc sa migreze departe, departe, acolo unde-i… cald si bine, iti spui. Si, intr-o buna zi, nu se mai aud, nu se mai vad. In absenta lor, natura iti pare deodata pustiita, stinghera. A venit toamna!, constati, abia atunci, cu regret…
…Imaginea toamnei poate fi zugravita in o mie si una de chipuri, anotimpul fiind predestinat nostalgiilor de tot felul. Fosnet de frunze cazute, evocand uitate amintiri; culori vii, patimase, in care pulseaza, infiorata, presimtirea mortii hibernale si care se sting incet, estompate de trecerea spre iarna; iubiri inabusite, tristeti, melancolie, nostalgii… si multe altele.
Cu regret, ne dam seama ca, iata, a mai trecut o vara. A fost o vara destul de linistita, am putea spune. Fara calamitati de proportii, fara mari tulburari, fara conflicte majore care sa ne ridice cota emotiilor negative, a resentimentelor. Cu calduri excesive, e drept, cu seceta si chiar cu inudatii; si totusi, o vara cuminte. Acum, ca a trecut, ne e dor de ea.
Trebuie totusi sa acceptam ca a venit toamna. Si sa gasim in aceasta motive de bucurie!
Da, toamna, anotimpul recoltelor bogate, cand constatam cat de generoasa poate fi natura, dar si cat de harnici au fost truditorii satelor. Anotimpul in care muscatura rebela a mustului tanar se ostoieste, prevestind inteleapta cumintenie a vinului vechi. Toamna, anotimpul cand, de-a lungul si de-a latul tarii, nuntile se tin lant, vesela zidire intru perpetuitate. Anotimpul in care copiilor nostri li se deschid iar portile iluminarii. Toamna… da, toamna…
Dar, veti zice probabil, fie vorba intre noi, toamna are si alte „culori”, alte „izuri”, mult mai sumbre, mai neplacute, ce ne invadeaza, alterandu-ne starile sufletesti, tonusul moral. E adevarat, motive de ingandurare si innegurare ar fi destule. Bunaoara, valul de scumpiri – benzina, impulsuri telefonice, alimente – pe care l-a adus peste noi… vantul toamnei si care ne vor usura serios buzunarele. Ca sa nu mai vorbim de mult contestata a 13-a factura la intretinere… Care intretinere deja creste vertiginos incepand chiar din aceasta luna…
Dar, haideti sa nu mai fim atat de pesimisti! Poate ca lucrurile nu vor sta chiar atat de rau cum anticipam noi. Sau poate ca, vorba cantecului, vom trece noi si peste asta. Ce va fi va fi!
Pana una-alta, mai bine ne amintim celebra „lege” a lui Murphy: „Zambeste, maine poate fi mai rau!”.
Haideti, oameni buni, sa ne bucuram de darurile toamnei! S-o privim doar ca pe un fermecator anotimp! Sa pornim hai-hui pe carari de munte, lasandu-ne privirile sa se scalde in betia de culori autumnale. Sau, cel putin, sa dam frau liber fanteziei, imaginandu-ne intinderile nesfarsite peste care se asterne acum vesmantul impestritat al toamnei.
Si sa privim cerul. Ah, cerul toamnei!… De un albastru ireal, in zilele senine, ori plumburiu si amenintator, cand vremea se incrunta a furtuna, cerul toamnei e intotdeauna fascinant, impresionant. Si atat de asemenea sufletului omenesc!…
Sa privim cerul, asadar! Cu admiratie si respect. Apoi sa ne intoarcem privirile spre noi insine. Si sa visam… Sa speram…



Published in: on 13 Octombrie 2009 at 18:30  Lasă un comentariu  

The URI to TrackBack this entry is: https://dreamerbsbfan.wordpress.com/2009/10/13/toamna/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: