Ar fi multe de spus despre bucurie si totusi noi oamenii stim atat de putin despre ea. De fapt ne dorim sa fim bucurosi dar nu stim cum sa atingem aceasta bucurie. Sigur, toti stim sa zambim si sa glumim dar nu la astfel de bucurie ma refer. Nu-i asa ca a-ti simtit de multe ori ca desi zambiti, acel zambet nu vine din adancul fiintei voastre?. Bucuria din noi ne face sa vrem s-o impartim cu altii. Reversul bucuriei este tristetea. Ea ne izoleaza de ceilalti si sapa in noi adevarate hauri din care nu ne putem ridica.
Izolarea inseamna autocompatimire, inseamna ca omul nu se regaseste pe sine, inseamna ca nu mai stie ce sa inteleaga din ceea ce i se petrece. Tristetea ne condamna la fatalism, neputina, ineficienta. Pentru multi oameni succesul este cel care aduce bucuria. Dar odata ajuns pe culmile succesului iti dai seama ca bucuria pe care o provoaca nu e una dintre acelea care rezista si-ti hraneste sufletul.
In scurt timp trece si ramai iarasi cu tine, revenind la tristete si incrancenare. Bucuria reala se bazeaza pe incredere si simti nevoia s-o imparti cu cei de langa tine. Sentimentul care te incearca devine astfel mai puternic, mai durabil. Bucuria radiaza, aduce incredere celor care n-au si alinare celor care o cauta. In mod inexplicabil, bucuria nu se sfarseste niciodata.
Cel care are in suflet aceasta bucurie n-o sa cedeze niciodata in fata deznadejdii, pentru ca el va gasi mereu puterea sa continue drumul, chiar si cu lacrimi pe obraz. Bucuria unui om ii demonstreaza profunzimea interioara si increderea ca acest sentiment poate schimba vieti. La multi oameni vad ca au cam uitat sa se bucure de lucruri simple,care fac parte zinic in viata noastra a tuturor.
Romantic Dreamer 