Singuratatea

Pentru a trai si a supravietui avem nevoie de ceilalti cu toate acestea, in momentele cele mai importante sau cele mai dificile ale vietii suntem singuri. Suntem singuri in momentul nasterii si al mortii, singuri cu gandurile si constiinta noastra, cu spaimele si indoielile noastre. Singuratatea,  poate fi sursa de suferinta si deznadejde sufocanta, dar, daca reprezinta din cand in cand alegerea noastra, poate sa ne aduca fericire si pace sufleteasca.Singuratatea aceasta ne permite sa traim in ritmul nostru propriu, sa gandim totul cu calm si sa luam cele mai bune hotarari, ne dezvolta capacitatea de a iubi fara sa ne impuna o dependenta afectiva, ne permite sa ramanem noi insine si sa ne indreptam spre ceilalti cu entuziasm si incredere, ne ajuta sa descoperim bucuria de a trai.

Multe persoane in varsta, mai ales femei, traiesc singure ,singuratatea fiind, o grea incercare.

Acest fenomen este cu atat mai dramatic cand afecteaza persoanele in varsta, care trebuie sa faca fata nu numai procesului inerent de imbatranire fizica si intelectuala, dar si prejudecatile cu care sunt priviti, indiferentei, insensibilitatii si individualismului care caracterizeaza societatea,e bine sa-ti aduni resursele fizice si mentale pentru a lupta impotriva depresiei.E bine sa fiti curiosi si deschisi,sa fiti mereu la curent cu ce tot ce este actual pe plan social, politic, artistic si cultural,chiar si o plimbare banala face mult bine.

Dintotdeauna oamenii au trait in grupuri . La inceput in pesteri , in grupuri de indivizi . Acum in grup de doi in locuinte decente . Barbatul pesterilor isi alegea perechea in functie de forme si sanatate cu scopul de a procreea urmasi sanatosi .Barbatul zilelor noastre are aceleasi criterii in alegerea partenerei de viata.

Femeia era cea aleasa in pestera , dar se bucura cand avea langa ea un barbat puternic , bun vanator ce-i asigura ei si puiului de om traiul sanatos .Iubirea o exprima prin respect si admiratie .

Azi femeia nu mai este supusa si nici dispusa dominarii. Ea isi poate alege partenerul de viata dar criteriile nu sunt prea diferite . Si totusi isi doreste un barbat care sa o faca sa se simta femeie .

Legea naturii si a firii legata de specia asta numita om cat ne-am stradui nu stiu daca o vom putea schimba vreodata!


Published in: on 22 Iunie 2009 at 05:52  Comments (4)  

The URI to TrackBack this entry is: https://dreamerbsbfan.wordpress.com/2009/06/22/singuratatea/trackback/

RSS feed for comments on this post.

4 comentariiLasă un comentariu

  1. Important este sa te regasesti tu pe tine insati….insemni ceva, de altfel cum fiecare persoana de pe pamantul asta inseamna ceva…pt umanitate, pt viata in care traim, se spune adesea ca o solutie fiabila la trairile tale prezente este atitudinea! si inclin sa cred ca asa este, viata nu inseamna numai viata in doi, indiferent cat de acut simti asta,viata inseamna sa traiesti frumos, sa te bucuri de absolut tot ce te inconjoara si sa nu fii las, retragandu-te in tine insati…..invata de la fiecare zi ceva nou…invata azi sa privesti cerul, invata maine sa zambesti, doar pentru tine, invata saptamana viitoare sa ierti, invata din toate cate ceva si nu uita…cel mai important este sa nu uiti sa traiesti, plimba-te, iesi cu prieteni, iesi la cinema, in parc, asculta muzica, citeste….sunt foarte multe lucruri care doar asteapta sa incepi sa le faci…ele te vor scoate cu siguranta din prapastia in care te afunzi.
    De asemenea, esential este sa stii de la bun inceput ca amintirile nu ai cum le sterge..oricat demult ai vrea, insa tine minte ca poti trece peste ele…si poti continua sa traiesti, eu am incredere in tine, incredere in tine trebuie sa ai si tu! Cel mai important lucru e ca ne-am gasit unul pe celalalt,suntem unici,si oricat de singur vei fii vrodata…………….MA AI PE MINE!

  2. Deja m ai intristat dragul meu prieten, stiu, am disparut fara sa ti mai spun nimic, dar ma poti gasii iar sub alt nume !!!Iulia… , asta pentru ca au fost multi badarani, haica nu esti singur ne ai pe noi , prietenii tai.
    Cu drag, Flori
    Pupicei

  3. Chiar la inceput precizezi ca ” in momentele cele mai importante sau cele mai dificile ale vietii suntem singuri”. Nimic mai adevarat. Apoi dai doar moduri prin care sa fugim de singurate… aici cred k vine facuta diferenta intre cea fizica si cea psihica:) Dar oare.. nu cumva atatea modalitati, imaginate si puse in practica de-a lungul timpului, de atatia oameni „singuri” nu denota doar simpla trasatura umana? Si aici revin la citatul de mai sus.. suntem singuri mereu, oricat am incerca sa fugim, sa scapam… Evadarea totala din aceasta stare proprie inca nu a fost descoperita si realizata:) Poti avea prieteni, care de fapt nu iti sunt chiar prieteni, pt ca ” in momentele cele mai importante sau cele mai dificile ale vietii suntem singuri” si at.. cum ii putem defini pe ei prieteni dak nu ne sunt alaturi cand avem mai mare nevoie de ei? Si mai ales.. cum definim prietenia? Este oare doar un concept imaginar? Cati prieteni adevarati avem de-a lungul intregii noastre vieti?
    Oricum, am inceput sa „deraiez” ;)) nu acesta a fost scopul meu initial:)
    Concluzia mea, dragul meu, e ca oricat fugim, ne va ajunge din urma, dar hai sa amanam momentul impreuna, pt ca at cand se va intampla.. sa avem amintirile care sa ne tina de urat;)
    Pupici

  4. ntr-o lume plina de prejudecati incercam sa gasim intotdeauna un coltisor care sa fie numai si numai al nostru. Cel mai degraba suntem determinati sa-l cautam atunci cand nu ne mai regasim, cand ne-am pierdut si ne simtim ai nimanui si mai ales mult prea singuri. Zambete ocazionale, rasul sincer in fata unei glume, de multe ori patetica, privirea pierduta si mai ales gandurile…toate ascund de ceilalti ce se intampla in realitate cu noi. Suntem de cele mai multe ori ascunsi pentru ca suntem pierduti in cautarea sinelui.

    Atunci cand te pierzi pe tine, cand simti ca nu mai esti confortabil in propria piele si, mai ales, atunci cand simti puternic sentimentele neexprimate ale celor de jur, atunci si doar atunci incepi cu disperare cautarea. Mai niciodata nu reusesti sa afli pe unde ai pierdut omul vesel care obisnuiai sa fi. Asta nu pentru ca tu te-ai fi schimbat. Esti acelasi din momentul in care te nasti si pana in ziua in care treci dincolo, indiferent ce inseamna dincolo… Toate astea se intampla pentru ca e imposibil sa tii pasul cu schimbarile dure ale mediului in care traiesti. Oameni care intra in viata ta pentru ca intr-o buna zi sa dispara fara un cuvant, cuvinte care sunt spuse pe negandite si pe care ajungi sa le regreti, trairi ce niciodata nu se mai intorc si sentimente care palesc in timp pentru ca mai apoi sa dispara in neant.

    Nu ne alegem locul in care traim sau familia in care ne nastem sau oamenii pe care ii iubesti!! De multe ori nici macar nu avem privilegiul sa ne alegem traiectoria propriei vieti sau momentul in care am vrea sa se termine aceasta. Nu ne putem alege momentul in care ne nastem sau modul in care ajungem sa iubim. O facem pur si simplu, fara a constientiza ca, poate undeva, cineva, independent de vointa noastra, a ales pentru noi si a trasat, jucandu-se, tot destinul noastru.

    Cum ne dam seama daca mai iubim ce am iubit candva sau ce am crezut ca iubim?Cum ne dam seama ca, ceea ce iubim apartine altcuiva,irational? Cum putem spune daca mai vrem sa fim cum am fost sau vrem mult mai mult decat atat? Si, mai ales, exista acel creion magic care,dansand pe foaia alba a vietii noastre, stabileste calea pe care inconstient o urmam?

    Uneori cand oamenii de langa noi ne insala asteptarile ne prabusim.Ne prabusim intr-un amalgam de nelinisti, de trairi contradictorii, de disperare…

    Ne lasam ingropati de buna voie in minciuni chiar daca undeva in sufletul nostru stim foarte bine adevarul.Cu toate astea continuam sa ne lasam mintiti si amagiti..si dezamagiti iar si iar si iar.Pana la urma invatam sa traim cu dezamagirea si ea devine parte din noi. Ne mai atrag atentia de la problemele noastre nori ucigasi revarsati in atmosfera sau zambetele celor din jur. Nu reusim sa ne obisnuim cu ideea ca indiferent cat am incerca sa fim de buni asteptarile celor de langa noi sunt mereu si mereu mai mari…………….Intotdeauna mi-am spus ca e mai greu sa tradezi decat sa fii tradat. Cel inselat nu face decat sa se lamenteze mereu, sa-si linga ranile ori sa-si directioneze conditia catre polul disperarii sale. A trada, pana la urma, poate fi o vocatie! Cate nopti nedormite, cati pumni stransi, cate batai de inima! Daca ar fi sa-i arat recunostinta mea cuiva, i-as arata-o celui care ma insala si ma priveste apoi senin in ochi pentru ca eu stiu ca nu exista nici tradare,nici inselaciune, nici minciuna, ci doar zile si nopti in care devenim mereu altii…………………Sunt mereu alaturi de tine!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: