Sunt doar un simplu visator!!!

Sunt doar un simplu visator…adica un om,o fiinta umana care are un suflet,o inima,sentimente, dorinte, care isi doreste putina atentie,intelegere si putintica dragoste.

Zambesc cand mie greu,e o lume rea in jurul meu!!!!Sunt doar un simplu visator,o lume in culori mi-as dori.

Relatia de lunga durata vazuta prin ochii mei

In relatiile de dragoste, nu exista reguli propriu-zise pentru ca fiecare cuplu de adapteaza in functie de firea, asteptarile si dorintele celor doi parteneri, insa exista aspecte si comportamente care se repeta, iar succesul unei relatii  tinde sa depinda de ele.Teoretic, nu exista nicio formula magica pentru o relatie de durata. In practica, totul depinde tine. Fericirea din cuplu tine de comunicare si de cat de bine stii sa gestionezi relatia cu persoana iubita.

1. Cunoaste-ti partenera

Chiar si cand fac parte dintr-un cuplu, oamenii difera foarte mult unii de altii, iar majoritatea conflictelor provin din diferentele de opinie fara de anumite subiecte. Inainte sa te avanti intr-o relatie stabila, afla cum gandeste femeia de langa tine despre viata, religie, politica, planuri de viitor si cat de flexibila este in domeniile in care gandeste foarte diferit fata de tine. Veti ajunge vreodata la un compromis?

2. Nu confunda sexul cu dragostea

In prima etapa a relatiei, atractia si placerea sunt deseori confundate cu dragostea. Sunt momentele acelea cand nu ai mai vrea sa te dezlipesti de ea si ti se pare o vesnicie timpul dintre intalnirile voastre. Bucura-te de aceasta etapa, dar nu te arunca orbeste inainte. Asigura-te ca relatia voastra se bazeaza si pe altfel de compatibilitati, care vor ramane valabile cand atractia se mai diminueaza.

3. Intelege-ti nevoile si vorbeste despre ele

Relatia nu este o ghicitoare. Multe persoane se tem sa vorbeasca despre nevoile lor si prefera sa le ascunda. Cand partenerul nu reuseste sa le descopere si sa vina in intampinarea lor, se naste un sentiment de frustrare care poate erupe in cele mai nepotrivite momente sau din cele mai banale motive. Tine minte ca iubita ta nu iti poate citi gandurile si ar fi mult mai usor sa-i vorbesti sincer despre ce doresti de la ea.

4. Respecta exact cum vrei sa fii respectat

Respectul reciproc este esential in orice relatie. Respecta-i intimitatea, spatiul propriu, dorintele, nevoile si asteptarile si retine motivele si situatiile care o deranjeaza. Numai asa veti invata sa convietuiti si sa va protejati de conflicte nedorite.

5. Formati o echipa

Nu mai gandi, actiona si exprima ca si cum traiesti singur. Este o greseala frecventa a barbatilor, chiar si a celor casatoriti de ani buni. Vizualizeaza cuplul ca o echipa si invata sa-ti consulti partenera si sa iei mereu in considerare parerea ei. Chiar si doua caractere puternice pot invata sa formeze o echipa, daca isi propun asta.

6. Fii ingaduitor, grijuliu si da dovada de iubire prin faptele si vorbele tale;

7.Nimeni nu este perfect, asa ca incearca sa fii tolerant cu micile greseli ale partenerei;

8. Arata-i persoanei iubite ca iti pasa de lucrurile pe care le face sau le spune, oricat de neinsemnate ar parea;

9.Cand iubita te raneste fara intentie, iart-o. Ura si ranchiuna nu fac altceva decat sa distruga fericirea din cuplu;

10. Roag-o pe partenera sa scrie pe o foaie lucrurile care o fac sa se simta apreciata si iubita. Scrie si tu o lista asemanatoare, apoi faceti schimb de liste si incercati sa va respectati dorintele reciproc;

11. Fii sincer, gentil si afectuos mereu. Ce oferi, aia primesti;

12. Fii empatic cu persoana iubita. Gandurile, vorbele si gesturile rautacioase sunt semne ale slabiciunii;

13. Gandeste pozitiv, incurajeaza-ti iubita si ajut-o atunci cand are nevoie de sprijin moral;

14. Citeste o carte despre sfaturi de cuplu. Acest lucru te va ajuta sa intelegi anumite probleme si vei gasi solutii pentru o relatie fericita de lunga durata;

15. Cand ii cumperi iubitei tale un cadou, nu te gandi ca ce este scump are si valoare sentimentala. Cadoul trebuie sa fie oferit din suflet si sa scoata in evidenta iubirea pe care i-o porti;

16. Vorbeste deschis despre toate problemele tale. O conversatie sincera poate face minuni, iar dificultatile isi pot gasi rezolvare. Doua minti sunt mai puternice decat una singura;

17.Daca ajungi intr-un punct in care relatia ta cu iubita pare ca sta sa se destrame, cauta solutii. Daca nimic nu functioneaza, ultima salvare este ajutorul unui specialist. In ziua de azi, terapia de cuplu este un des intalnita, iar partea buna este ca da rezultate;

18.Invata sa iti accepti iubita asa cum este, cu bune si rele, si nu incerca sa o schimbi dupa bunul tau plac;

19. Incearca sa-ti dai seama ce anume are o influenta negativa asupra relatiei tale. Odata gasita problema, vei sti cum sa o abordezi si sa o indrepti;

20. Nu te da batut usor. Frustrarile si conflictele nu vor face altceva decat sa sa-ti umbreasca relatia;

21. Cauta sa fii pe aceeasi lungime de unda cu partenera, sa ai aceleasi pasiuni ca ea, sa impartasesti aceleasi idealuri si teluri in viata.

22. Nu judeca si nu-ti critica iubita. Incearca sa-i explici viziunea ta asupra lucrurilor, dar fara sa o faci sa se simta prost sau sa o ataci;

23. Recunoaste atunci cand gresesti. Este normal si firesc ca, uneori, sa gresesti fata de iubita, dar greseala recunoscuta este pe jumatate iertata;

24. Nu-ti aminti de trecut si nu-i reprosa fapte vechi. In timp, mintea ta incepe sa “infloreasca”, pentru ca uita anumite detalii. Astfel, le inlocuieste cu altele, iar tu tinzi sa hiperbolizezi mici greseli. Daca nu ii spui pe loc ce te deranjeaza, nu ii reaminti dupa mult timp;

25. Complimenteaz-o in fiecare zi. Astfel, vei pastra vie armonia si dragostea din cuplu. Orice femeie adora sa se simta iubita, apreciata si frumoasa.

 

Visul meu

Seara eu aștept cu drag
Să vii în visul meu,
Să mă iubești mereu
Și cu dor în brațe să mă prinzi,
Să mă săruți cu foc
La ureche să-mi șoptești
Cât ți-a fost de dor
Și cît de mult mă iubesști.
Și încetișor,să mă alinți
Mâna să mi-o întinzi,
Să-mi zici că mă iubești
Și fără mine nu trăiești
E numai al meu vis,
Dar se va risipi când mă voi trezi.

Într-o noapte am visat
Pe aripile muzicii m-ai purtat,
Cu un vals minunat.
Tu,la dans m-ai invitat
În brate,ne-am luat
Și în pași de dans,ne-am îndreptat…
Pe scena nopții să dansăm
Stelele și luna ne zâmbeau,
Dar noi valsul nopții dansam
Și cu iubire ne priveam,
Pe scenă când pășeam
Și încet spre cer zburam.
Spre îngeri ne apropiam,
Valsul nopții noi dansam.
În pași de dans încet pluteam
Îngerii din cer,ne zâmbea
Și împreună cu noi dansa.
Dar încet zorii se ivesc
Și dansul se sfârșește.
Visul încet se risipește.
Tu iubire ai plecat
Și cu visul m-ai lăsat,
Dar te aștept mereu.
În alt vis să dansăm din nou
Să ne privim în pași de vals….

Rasaritul te fura,te duce departe
dar mi te-aduce apusul
te-asterne pe pleoape
Cand ingerii ne canta iubirea-n ceas de seara
cand noaptea cerne stele si luna se-’nfioara
eu te cuprind in palme si sunt cu tine iara….
Las toata lumea-n urma ,
mi te ascund in suflet si ma-nvelesc cu tine
In vise mi-esti aproape , acolo imi  este bine
caci sufletu-mi danseaza pe soapte de iubire…
In vise-s fericit si ochii nu mi-s goi ,
nici lacrimi nu exista ,doar cer senin si noi
Dar in curand vin zorii din brate mi te fura
si n-am sa ii mai cert,
doar am s-o rog pe luna
sa mi te-aduca aproape sa mi te-aseze-n palme
cand stelele vegheaza si toata lumea doarme
Ea stie cel mai bine iubirea dintre noi
ea stie ca in vise vom  putea sa fim doi …

Fii nebunia mea

Ce-ar fi sa ma iubesti? Sa ma duci in univers..sa navigam pe o stea…si sa-mi spui ca sunt iubirea ta…Sa-mi spui ca sunt singurul baiat pe care ai putut sa il iubesti atat?…Hai sa navigam pe curcubeu…sa traim fiecare culoare a lui..si sa ne iubim la soare….sa luam meteoritul si sa cadem in mare…sa navigam pe ocean…sa ne plimbam pe valuri…sa ne sarutam sub apa…sa visam la noi doi cum vom sta la batranete povestindu-le nepotilor cat ne iubim…de ce nu ma duci in infinit??sa ne iubim in nori si sa visam cum ne tavalim in aer…sa-ti sarut gatul…si buzele ce ard alaturi de mine…vreau sa fii lumea mea…iar eu universul tau… hai sa fim noi…cei doi copii ce se iubesc mereu….sa ne certam unul pe altul cand gresim…si sa ne impacam facandu-ne sa ne pierdem pe iarba verde…. iubindu-ne in ploaie si in soare…

Cand se cutremura pamantul..noi sa ne strangem in brate si sa ne juram iubire…sa-mi uit dragostea la tine…si sa imi pierd mintea fara tine….daca as putea sa te iau de mana cand toata lumea se uita la tine… si sa-ti spun ce simt pentru tine…sa iti spun ca vreau sa fiu cu tine in toate anotimpurile de azi inainte…sa-ti spun ca nu vreau sa irosesc nici o clipa fara tine…vreau sa ma trezesc cu tine..sa traiesc cu tine…. sa zambesc cu tine…sa nu pot trai fara tine…fara mangaierea ta…fara sarutul tau… fara parul tau…fara respiratia ta…fara offul ce-l simt cand ne dam drumul mainilor…vreau sa fii sangele meu… vreau sa fii acea inghititura de vin dupa o lunga calatorie in desert…vreau sa fii in sangele meu….sa vreau sa imi intri mereu in vene…. sa nu lipsesti niciodata…sa stam intinsi pe o petala si sa ne pierdem hainele in vant…fii iubirea mea!fii tot ce vreau eu…si o sa fiu ce vrei tu!

Te strig… te chem…
Vreau sa-ti privesc ochii stralucitori… pentru ca asa simt ca imi va fi mai bine… Vreau sa-ti simt inima langa inima mea… Vreau ploaia mea curata… apa din fantana de suflet… apa de cuvinte ce imbraca iubirea lumii… si mai ales, iubirea noastra… Vreau sa ne ridicam spre stele si de acolo sa colindam printre ele, cu sufletele pline, eu de-al tau si tu de-al meu… Vreau sa-ti simt fericirea, sa-mi inabusi cu un sarut suspinul, sa ma ascunzi in palma ta si noaptea mea sa se sparga in luceferi de zi, iar ochii tai, sa-i simt mirati de propria mea uimire… Am nevoie si ziua de lumina lor… din zi ii cunosc, din noapte nu tin minte decat un licar… Tu m-ai invatat cu iubire… sa uit atatea…sa cred atatea…Avem timp prea putin… Ne uneste-o iubire? ne desparte un destin?… Te strig… te chem… ca sa-mi fii aproape, tarziu in noapte, cand mii de fulgere despica norii…Vreau sa fii langa mine, sa-mi alungi nelinistea… Te strig… te chem… iti soptesc numele, strangand din pumni… numarand tunete in gand… Te chem sa ma tii in brate, sa-mi alungi intunericul, sa-mi alungi spaima de furtuni… Numai tu sa ma alini, sa-mi razbuni noptile in care mi-am cantat povesti de iubire…Vreau sa ma tii de mana… asa voi sti ca nu ma vei pierde… ca nu ma voi rataci… vreau sa-ti mangai sufletul… asa voi sti ca nu vei mai pleca de langa mine… As vrea sa fim numai noi doi, nascuti din ploi… Sa ramanem noi, cei ce am stiut pe ce drum sa pornim… si mai ales alaturi de cine sa-l parcurgem… sa fim doua picaturi de ploaie… intr-o lacrima de iubire… Te chem, sa-ti mangai chipul cu privirea, iar in ochii tai limpezi sa incerc sa descopar lumea din interiorul tau… Te chem sa-ti simt bataile inimii si as vrea ca adierea rasuflarii tale s-o am aproape de mine… As vrea sa-ti aud glasul, sa-ti vad zambetul, sa simt o calda traire din care sa nu vreau sa mai ies niciodata… Te chem sa-ti simt sufletul aproape si as vrea sa-l privesc infiorat de sarutarile mele, sa te strang in brate si sa te sarut pana cand din unirea noastra sa nu se deosebeasca… cine esti tu si cine sunt eu… Gandul meu se indreapta spre un loc necunoscut, luminat de un luceafar ce nu-si cunoaste soarta… Te simt aproape, tot mai aproape, dar tot mai sus te inalti, cu aripi de dragoste si dor, iar eu raman cu o speranta…ca vei veni… As vrea sa te simt in brate, dar un vis ne desparte… Un mic zgomot, o rasuflare calda, emotii… si o mana care ma atinge… Tresar…esti tu! O dorinta ne-mplinita, o sete care ucide, o adiere, ma cuprinde… Un alt decor in care tu esti singurul meu univers…Traim intr-o lume care nu intelege, care ridica din umeri, priveste intrebatoare, cu nedumerire sau indiferenta, cu admiratie sau dispret… intr-o lume prea grabita, in care zambetul, bunatatea, intelegerea, iubirea sincera, sunt tot mai rar intalnite… Te chem si te vreau langa mine, azi mai mult ca ieri, pentru ca langa tine, viata mi se pare o vesnica primavara, un cantec de bucurie, cu zile senine si nopti minunate… si vreau sa mi se para mai buna si mai frumoasa… iar lumea in care traim va trebui sa inteleaga ca indiferenta si nedumerirea nu-si au locul aici… Simt o atingere…imi mangai fata, vreau sa ma lipesc de pieptul tau si tresar…Te chem sa-ti ating inima cu adierea calda a iubirii care traieste in inima mea, sa-ti umplu sufletul de frumusetea gandurilor mele, sa te iubesc, caci mi-e dor de iubirea ta, iar scanteia apropierii ce aduce lumina dragostei… e scanteia ce s-a stins in lumina noptii si care reapare in toata splendoarea ei pentru a exprima ceea ce cuvintele nu pot…

Ce este singuratatea?

Singurătatea este un cuvânt simplu în spatele căruia se ascunde o noţiune cât se poate de vastă. Ea poate implica într-un anumit grad şi alte concepte care îi pot extinde sau particulariza sensul, cum ar fi cel de neînţelegere, cel de unicitate sau de cel de izolare. Totul se adaptează, se pliază pe profilul şi personalitatea fiecărei fiinţe înzestrată cu un anumit nivel de conştiinţă.

Singurătatea e un defect al realităţii în care trăim, sau, dacă ar fi să privesc lucrurile dintr-o perspectivă pur umană, este un atribut întâlnit chiar la baza cărămizilor biologice care ne alcătuiesc – este înscris în genele noastre. Desigur, în funcţie de mediul în care trăim şi de specificul stimulilor care ne asaltează pe parcursul minunatei (sau mai puţin minunatei) experienţe numite viaţă, acest defect poate fi mai mult sau mai puţin vizibil în cadrul sinelui.

Poate că uneori nu ne simţim singuri din simplul motiv că nu putem percepe acest concept. Poate că uneori nu ne simţim singuri, pentru ca avem o familie iubitoare care ne împlinesţe toate dorinţele şi ne asigură fericirea. Poate că uneori nu ne simţim singuri, pentru ca avem prieteni buni care ne înţeleg şi în compania cărora putem trăi clipe fericite.

Dar dacă toate acestea nu ar exista? Sau mai mult, dacă toate acestea ar exista doar pentru o perioadă scurtă din viaţa noastră, urmând cursul normal de degradare al tuturor lucrurilor şi fiind în cele din urmă pierdute pentru totdeauna… doar nişte amintiri dintr-un trecut îndepărtat? Cât de evident ar fi atunci acel defect care ne pândeşte de după fiecare colţ al existenţei, respirând alături de noi, curgându-ne prin vene?

Singurătatea e o metastare mult prea pretenţioasă, pentru că cere în acelaşi timp (pentru a fi alungată) întelegere, regăsire şi prezenţă fizică. Pentru că se întinde pe multe planuri care rareori pot fi asigurate simultan. Putem spune că, într-o anumită măsură, suntem singuri (cel puţin) pe tot parcursul existenţei noastre.

Singurătatea e acolo când ne simţim atât de rău încât am da orice pentru un sentiment de alinare, e acolo şi când trăim cele mai intime clipe de plăcere. E acolo când suntem înconjuraţi de oameni şi este acolo şi când ne concentrăm pe orice alt lucru pentru a îi diminua efectele. Aşteaptă, urmăreşte… ca o parte din noi ce răsare din fiecare ungher al realităţii. Singurătatea e în departare, dar şi în apropiere. Te aşteaptă şi în braţele cuiva, chiar şi în cele mai calde circumstanţe – ea nu discriminează între împăraţi sau cerşetori. E în ochii care îţi spun ”te iubesc” fără să relizeze ceea ce eşti şi e uneori şi în superficialitatea cu care te tratează cei care au puterea de a te afecta.

Dar e un lux? E mai puţin singur omul care îşi ignoră starea şi acţionează independent de ea? În mod cert nu este, dar cel puţin el nu îi resimte efectele, aşa cum nimeni nu poate resimţi efectele unui lucru pe care îl ignoră în totalitate. Şi deci e mai bine să te prefaci că nu eşti singur, să îţi imprimi prin autosugestie faptul că întotdeauna ai ceva sau pe cineva alături de tine, că orice s-ar întâmpla niciodată nu vei fi pe cont propriu?

Poate că nu este nevoie să foloseşti acea auto sugestie, pentru că dintr-un anumit punct de vedere toţi suntem parte a unui întreg interconectat, toţi ne întregim, aşa cum piesele unui puzzle se unesc pentru a forma o imagine completă. Şi totuşi e această imagine completă ceea ce căutăm… sau din perspectiva unei singure piese a puzzle-ului toată împlinirea singurătăţii o constiutie acea piesă adiacentă care care ne completează prefect conturul? E o întrebare la care fiecare trebuie să găsească un răspuns, fie el de doar de formă sau unul plin de sinceritate şi adevăr.
 
Ca orice defect, sigurătatea ne aminteşte în primul rând de cauza principală a oricărei consecinţe pe care o imprimă: fragilitatea umană. Da, chiar şi cel mai puternic şi intangibil om pe care vi-l puteţi imagina este înfrânt în cele din urmă de timp, de sentimente, de dorinţe, de instincte – de propria sa natură. E un lucru pe care mulţi nu îl realizează decât atunci când apar adevăratele probleme în structura realităţii lor, atunci când sentimentul vag de imortalitate şi omnipotenţă dispare subit.

Imaginaţi-vă o trestie care împotriveşte de una singură unui vânt ce nu ar putea fi domolit nici măcar de un munte. Acea trestie sunteţi voi, care, ca orice om, trebuie să ţineţi piept unor lucruri infint de puternice, care deseori nu depind de voi, care se nasc din lucruri mult mai mareţe, dincolo de orice control uman… şi care uneori distrug sistematic sau instantaneu tot ce aveţi mai drag pe lume.

Sunt sigur că voi fi acuzat de pesimism, dar nu pot decât să accentuez natura obiectivă a observaţiilor şi menţiunilor mele. Am tratat un subiect care în mod implicit presupunea o anumită perspetivă sumbră şi căruia chiar nu îi pot găsi, trăgând o linie de total, vreo consecinţă favorabilă, nici dacă m-aş afla în cea mai optimistă stare posibilă.

Partea luminoasă a lucrurilor rezidă totuşi în speranţa unei ameliorări. Sper că într-o bună zi toată lumea să găsească acel ceva, acea circumstanţă care va le va ameliora singurătatea atât de mult încât prezenţa ei să nu mai fie simţită, sau cel puţin să nu le afecteze structura afectivă. Dar chiar şi acolo, în acel loc, nu uitaţi de realitatea situaţiei: toţi suntem singuri, chiar şi în cele mai ridicate forme ale uniunii de orice natură… suntem singuri pentru că ne-am născut singuri, separaţi. Suntem siguri pentru că tot ceea ce suntem rămâne un prizonier etern al propriei fiinţe.

Şi ce fericire iluzorie nu e mai dulce decât cea în care ajungi să nu te mai simţi singur deşi rămâi la fel de singur în continuare? Cine nu ar vrea să trăiască sub acea cortină ocrotitoare în fiecare clipă a existenţei sale? Chiar şi eu aştept acea experienţă reală de regăsire şi prezenţă, cu tot cu vălul ei de iluzii; mi-o doresc şi o caut… nimic nu ar fi mai ironic decât şansa de putea a lăsa singurătatea de una singură, nu?

Si, totusi, suntem atat de singuri in lumea asta

Am invatat de-a lungul timpului sa zbor cu aripi de iubire, cu aripi de prietenie. Sa imi construiesc vise si sperante si sa cred in ele. Sa imbratisez atunci cand sufletul imi spune, sa iubesc fara sa vreau sa cer nimic, si, sa imi transform dragostea in cuvinte atat de greu de rostit altadata. Mi s-a intamplat sa cred in cei dragi mai mult decat in mine. Sa ma arunc in povesti de dragoste fara de liman convins fiind ca undeva, candva, ni se va arata si noua un tarm doar al nostru. Dar, de cele mai multe ori am sfarsit dezamagit. Si nu de cei (cele)pe care ii iubeam, ci de naivitatea mea cu care credeam in “pentru totdeauna”. Uneori, am renuntat la vise pentru cei dragi, si am facut-o din tot sufletul pentru ca ii(o) iubeam. Alteori am ales sa nu pasesc pe un alt drum care sa ma duca departe de ei. Si, nu am regretat nicio clipa. Dar oamenii sunt oameni. Si eu, si ei. Si oamenii gresesc, si oamenii se supara, ne supara, si oamenii deceptioneaza. Si, poate ca dincolo de iubirea pe care le-o port, dincolo de dorul care ma mistuie atunci cand imi sunt departe, dincolo de durerea pe care doar sufletul meu o cunoaste atunci cand ei pleaca, ar trebui, totusi, sa privesc viata asa cum este, sa renunt la copilul naiv si imatur din mine care inca mai crede in basme, si sa invat ca totusi suntem atat de singuri in lumea asta

Iubeşte timpul este acum !

Imaginează-ți că există o bancă ce acordă un credit contului tău, în fiecare dimineață, de 86.400 de dolari. Dacă nu folosești corect creditul în aceeași zi, tot ce rămâne pe a doua zi este pierdut, fie puțin, fie mult. Ce vei face? Vei cheltui fiecare bănuț, desigur.
Fiecare din noi are o astfel de bancă. Se numește TIMP. În fiecare dimineață, ne oferă 86.400 de secunde. În fiecare noapte, se înregistrează ca pierdut timpul pe care nu l-ai folosit bine. Nicio secundă nu trece în contul zilei de mâine. Nu se admite vreo depășire a contului de 86.400 de secunde. Fiecare zi deschide un nou cont pentru tine. Fiecare noapte arde tot ce rămâne din zi. Dacă eșuezi în a folosi depunerea zilei, pierderea este a ta. Nu există întoarcere înapoi. Nu există transfer de secunde pe mâine! Trebuie să trăiești doar în contul zilei de azi!

Pentru a realiza valoarea unui an, întreabă un student care a pierdut un examen și a rămas repetent. Pentru a realiza valoarea unei luni, întreabă o mamă care a născut un copil prematur. Pentru a realiza valoarea unei zile, întreabă un zilier care ar copii de hrănit. Pentru a realiza valoarea unui minut, întreabă o persoana care a pierdut un tren. Pentru a realiza valoarea unei secunde, întreabă o persoană care tocmai a evitat un accident. Pentru a realiza valoarea unei sutimi de secundă, întreabă un sportiv care a câștigat o medalie de argint la Olimpice.

Mereu avem de invatat in viata. As vrea sa intreb daca ar veni o vreme in viata, cand ti se spune ca ai de ales intre viata ta sau calea pe care ai ales sa o urmezi, ce faci ? Alegi viata ? Dar oare ce inseamna viata daca drumul pe care mergi nu e cel ales de tine ? Daca mergi pe drumul ala doar de dragul de a merge, iar inima ramane acolo unde ai fi vrut sa mergi si esti doar un calator care nu isi gaseste casa. Atunci ce faci, continui ?
Se spune ca durerea naste poeti. Poate. Sau poate ca ajung la intelepciunea care ii poate face sa isi exprime sentimele in cuvinte. Poate ca ajung sa devina acei ce tin lumanarea in mana si calauzesc drumul intunecat celor ce vor sa vina dupa ei. Sau poate ca ei sunt cei care sunt sacrificati pentru a da nastere unor cuvinte frumoase, acele metafore pe care indragostitii si le vor rosti unul altuia atunci cand se vor privi in ochi, sau se vor hrani cu ele atunci cand sufera de dorul jumatatii de inima.

Intotdeauna poetii au fost acei nebuni frumosi pe care toti i-au invidiat dar nimeni nu a vrut sa traiasca in pielea lor si alaturi de ei, pentru ca nu ii pot intelege. Ei aleg intotdeauna calea nebatatorita, pentru ca cei din urma sa poata sa calce mai departe catre viitor. Ce ne-am fi facut oare fara ‘’Romeo si Julieta’’a lui Shakespeare, sau ‘’Luceafarul ‘’ lui Eminescu ?
Tuturor ne e teama de intuneric, pentru ca nu ne vedem lumina din noi si asta ne inspaimanta. Ne e teama de singuratate si cautam mereu ceva ce nu putem avea pentru ca nu suntem capabili sa privim cu adevarat in sufletul nostru si sa intelegem ceea ce avem nevoie cu adevarat.
Traiesti fiindca iubesti! Iubesti fiindca traiesti. Iubeste inainte de a fi iubit si nu astepta ca cei din jurul tau sa iti raspunda, pentru ca daca te iubesc iti vor raspunde, daca nu, inseamna ca nu te iubesc. Iubirea e stropul de lumina, stropul de gheata si poezie al inimii, care se topeste odata ce incepi sa te indragostesti. Nici macar Raiul nu mai e vesnicie, iar Iadul e gheata fara iubire.

Cartea ta de iubire a fost scrisa inainte de a te naste, tu ramane doar sa ii completezi cu fapte literele sale. Cu fiecare cuvant pe care il rostesti si dovada de iubire pe care o arati, mai scrii o pagina frumoasa, impodobita cu slove aurite in inima ta. Citeste iubirea de dincolo de stele si strange-o in brate ca si cum nu ai vrea sa ii dai drumul niciodata. Nu conteaza atat de mult viata ta, cat conteaza ce ai strans in inima ta si cat de mult ai aratat celor pe care ii iubesti, cat de multi ii iubesti prin fiecare gest si fiecare lacrima pe care le-ai sters-o de pe fata lor. Asa vei pleca multumit intr-o alta lume, intr-o alta viata si vei rasufla usurat spunand zambind : daca am gresit iarta-ma, daca te iubesc, uita-ma. Insa cel ce te iubeste cu adevarat nu te poate uita niciodata.
 

Dragostea este totul ! ! !

Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire… Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet ranit si apoi vindecat de altul… Iubirea trebuie invatata, incercata si experimentata…

Prima atingere nu reprezinta niciodata expresia ei desavarsita… O iubire pe care esti nevoit s-o pazesti nu reprezinta nimic. Dar tocmai asta n-au sa inteleaga niciodata oamenii cu adevarat gelosi. Gelozia ia nastere odata cu dragostea, dar nu moare odata cu ea… Cine iubeste si este iubit nu va mai fi niciodata acelasi om ca inainte… Nu uita: langa cel mai inalt punct al fericirii se afla cea mai adanca prapastie a durerii…

Fericirea nu inseamna sa ai ceea ce doresti, ci sa doresti ceea ce ai. Nu rupe firul unei prietenii, caci chiar daca il legi din nou, nodul ramane… Sa nu crezi ca poti stabili cursul iubirii, caci ea, daca te considera vrednic, iti va indrepta ea cursul!…

Dragostea nu este numai flori, zambete, iubire, ci inseamna si lacrimi, dorinta, pasiune si de aceea putini au privilegiul de a-i descoperi puterea. Cine are capacitatea de a se indragosti, poate avea mereu incredere in iubire si in valoarea omului de care s-a indragostit!

Dragostea e la fel ca o boala pe care daca nu o tratezi se agraveaza…si ca orice floare pe care daca nu o uzi se ofileste… Nu iubesti o femeie pentru ca este frumoasa, ci este frumoasa pentru ca o iubesti tu!
Iubirea e tot ce dorim, iar in final e tot ce-am avut. Daca exista un sens al vietii… atunci EA este sensul, daca nu… EA ar trebui sa fie …
Fara dragoste suntem orfani de toate, fara pasiune suntem ca o moara de vant spanzurata in vid! In iubire se simte mai mult decat e nevoie, se sufera mai mult decat se cugeta, se viseaza mai mult decat se traieste…

Fericirea noastra rezida in ceea ce-l determina pe om sa-si dea seama ca este om si sa ramana asa. Numai o mare nenorocire ne poate arata cat demarunte sunt nemultumirile”insuportabile”. Parfumul reprezinta sentimentele florilor.

Adevarata prietenie este asemenea unui trandafir: nu-i realizezi frumusetea pana cand nu se ofileste… Atinge steaua de neatins si nu-i uita pe cei ce au crezut in tine. Iubirea e un sarut furat, un zambet inocent, o imbratisare patimasa… si un suflet smuls din piept… O dragoste generoasa isi are intotdeauna testamentul pregatit din timp.ˇ Iubirea impartasita de oameni este forta cea mai mare care exista in lume si izvorul cel mai important pentru poezie…
Despartirile au ceva din melancolia asfintitului, o blanda stralucire care ascunde in ea avertismentul intunericului…

Prietenia este asemenea unei iubiri fara aripi… Daca nu ai iubi, cum ai putea pretui orbitoarea lumina a soarelui si mangaietoarea lumina a lunii?

Masurarea vietii omului nu este in functie de timp, ci de buna ei folosire.
Doar o viata traita pentru altii este o viata care merita traita. Dreptatea poate sa ne avertizeze asupra a ceea ce este bine sa evitam; insa doar inima ne spune ceea ce este mai potrivit sa facem… Nu exista indatorire pe care s-o subestimam mai mult, decat aceea de a fi fericiti…

Iubirea de tara, iubirea de parinti, de prieteni si de tot ceea ce ne inconjoara este pretutindeni si ne copleseste in fiecare minut pe care-l traim.
Am o banala intrebare pentru voi…: “Dragostea s-a nascut prin femeie sau Femeia s-a nascut din Dragoste…?”
Invatati sa lasati pe chipul vostru sa infloreasca un zambet. Este darul pe care-l oferiti aproapelui, este darul pe care-l oferiti intregului Univers! Fiecare are propria sa filozofie a iubirii…, unii si-au faurit-o din lemn, altii din piatra…

Dragostea este intelepciunea nebunului si nebunia inteleptului.

Dragostea consta in dorinta de a da ceea ce este al tau altuiasi de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta… “Cand dragostea vorbeste, vocile tuturor zeilor par a fi adormite in armonia raiului.”- William Shakespeare.

Nu putem merge departe in prietenie, daca nu suntem dispusi sa ne iertam unii altora micile defecte…
Nu incerca sa gasesti iubirea absoluta, pentru ca nu exista. Totul este relativ pe lumea asta, pana si iubirea… O viata fara dragoste este asemenea unui an fara primavara. Pierduta lucire din raza de luna, frumoasa mea umbra, ce umbra nebuna, frumoasa lumina, scapata din stele, cazuta-i din noapte in visele mele…

Adevarul care ii face pe oameni liberi este in cea mai mare parte adevarul pe care oamenii n-ar vrea sa-l auda.
Cand iubirea, acel puf de papadie, ce vine mereu si pleaca cu primul fir de vant, va trece si pe la poarta ta, atunci vei sti ca m-ai intalnit… Sa visezi un inger?…dar am deja un vis…si am si un inger…iar ingerul e visul meu… Cand iubesti esti cel mai fericit om din lume; cel mai trist lucru este sa suferi din iubire…

Fara IUBIRE nu exista viata!IUBITI-VA!
Si alungati bezna aceasta ce ne sugruma in fiecare clipa! Dragostea sau Iubirea este un giuvaer de mare pret, dat in dar fiecarei fiinte umane.
Daca l-ai pierdut, viata ta nu mai are nici un sens… Dorul e focul in care ard sperantele, dorintele, durerile, iar cenusa ce ramane reprezinta amintirile…
In iubire, chiar si tacerea e plina de lumina, avand un anume farmec. Iubirea sincera si profunda nu are nevoie de vorbe multe.

Nu dispretui lucrurile mici; o lumanare poate face oricand ceea ce nu poate face niciodata soarele: sa lumineze …noaptea! Loviturile vietii nu sunt numai distructive, ci si constructive; ca loviturile ciocanului in dalta unui sculptor priceput…
Iubirea nu constientizeaza, nu ascunde si nici macar nu ignora defectele, ci pur si simplu le arde.

Oamenii ne dau uneori vise dar viata le spulbera. Iubesti pe cineva atunci cand ai ajuns sa vrei sa-i dai ceea ce ai mai bun si hotarasti sa-i te dai pe tine insuti… Unii oameni vin si pleaca repede din viata noastra, altii stau o vreme, punandu-si amprenta pe inima noastra. Dupa plecarea lor, nu vom mai fi niciodata aceeasi.

Dragostea e speranta si fara speranta lumea nu ar exista… Sa ai curaj sa risti pentru adevarul din inima ta, dar sa nu te minti cand il asculti. Viata este frumoasa si e pacat sa trecem prin ea, fara sa iubim, macar o singura data, cu adevarat… Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire. Iubirea este singura pasiune care se plateste cu o moneda fabricata de ea insasi…”jertfa”.
Sigur ca exista si dragoste la prima vedere, dar este intotdeauna bine sa mai aruncam si o a doua privire. Dragostea este un joc ciudat: sau amandoi castiga sau amandoi pierd…

Iubirea este singurul lucru care poate fi impartit la infinit fara sa se micsoreze…
Femeia…este cea careia ii datoram fericirea, tristetea, bucuria, viata…Sa fiti iubite, stimate doamne si domnisoare!
Sa astepti mereu dragostea ca pe un fel de jertfa pe care nu ai cum s-o oferi, pentru ca de fapt asteptai o jertfa pe care sa o poti oferi ca pe o dragoste…

Putem numara stele de pe cer din nebunie ori din plictiseala. Uneori din ambele motive. Insa de cele mai multe ori uitam sa ne numaram si pe noi

…singura stea … singura planeta, singurul soare care conteaza

Privim Universul cu o ciudata neincredere, de parca nu am putea concepe ca mai exista si alte lumi, si alte realitati, si alte locuri in care alte forme de oameni iubesc, urasc, ucid, traiesc …
Astfel ca, realitatea ne izbeste necontenit cu partea ei ascunsa in umbra. Ceea ce nu vedem ne vede.

Ceea ce nu simtim ne simte. Ceea ce nu ne lipseste ne apartine.
Treptat, insa, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile iar lucrurilor pe care suntem obisnuiti sa le avem incepem sa le simtim lipsa. Natura noastra ne spune ca omul este un sistem dinamic in care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie si spirit cu o infintate de lucruri pe care nu le avem. Atat timp cat va exista un echilibru in acest sistem va exista si armonie. Insa omul este o fiinta haotica ce va tinde sa-si asume rolul cunoasterii si va claca in fata noilor infinituri de necunoastere pe care le va intrezari.

Omul nu a fost creat pentru a fi fericit ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii si plictisela de armonie. Fericirea este doar momeala ce-l va tine in cursa, pana la sfarsit.

Viata si iubirea

A mai trecut ceva din noi,cineva spunea ca nu noi trecem prin viata ,ci viata trece prin noi.Ne scurgem in fiecare clipa a ei,ne prelingem in cate o lacrima,ne pierdem in rataciri sau ne pierdem in iubiri.Ne exilam cateodata in noi insine si ne lasam uitati acolo astfel ca intoarcerea in noi este aproape imposibila.A mai trecut o vara prin noi,am ramas suspendati la margine de timp undeva intre vara si toamna cu amintiri cenusii despre vara ce tocmai a trecut,cu ganduri aurii despre toamna ce va sa vina.Sa fie oare nostalgia verii ce tocmai a plecat?Toate trec ca un fum si noi trecem prin viata, prin iubire?Nu suntem decat niste simpli trecatori uneori prea grabiti alteori prea indiferenti sau poate doar neputinciosi? Asa se trece oare prin viata ?????

Fiecare dintre noi a trebuit sa treaca prin viata
Poate fericiti sau nefericiti
Tanjind dupa un adevar pe care nu l-am vazut niciodata
Iubirea este dincolo de acest vis
Sunt aseamenea rasaritului de soare peste o lume impietrita
Putem sti putin despre aceasta calatorie
Cu exceptia “miracolelor” care pot interveni
Nu exista alta cale de a da decat prin iubire
Libertatea noastra de a ne darui altuia
Dragostea este o dulce iluzie ce se naste din lumina razelor de luna..
Caldura pamantului si lacrimile norilor..
E o adiere de vant cu nuanta, un raset de frunze..
Un cantec care rasuna.. un drum anume.. care te poarta in visele cele mai profunde.
Fiecare gand al meu catre tine.. se va lasa usor din mine..
Va pleca in zari si va lasa in urma un soare ce o sa apuna..
Si poate tu ma vei uita caci visul trecator a fost..
Dar tot ce-am spus e adevarat..
Dragostea este o iluzie optica ce duce la orbire.
O multitudine de calitati si chiar defecte imbalsamate intr-un trup cu umbre si oglindiri irezistibile.
Dragostea poate fi TOTUL sau NIMIC…
Ma uit la tine si atunci sentimentele mele incep sa straluceasca
De la tine am invatat de departe mai mult decat simple cuvine
Tu esti cartea care intr-o zi va fi a mea
Cu gandul mi te aduc mereu mai aproape
Si gandul asta-mi poarta pasii pe drum
Daca ai privi dincolo de fereastra camerei tale m-ai zari,
Pentru ca sunt totul ce este in jurul tau: sunt departarea, sunt apusul si rasaritul..
Sunt totul si totusi sunt nimic..
Ai ascultat vreodata ploaia?
Ai privit-o cum saruta pamantul, iar acesta ii raspunde la sarutari sorbindu-i picaturile marunte?
Ai vrut vreodata sa plangi, dar speriat ti-ai retras lacrimile inauntrul tau?
Iti trimit lacrimile mele pentru ca sufletul meu se ineaca in lacrimi;
Iti trimit sufletul meu pentru a-i da viata prin tine..
Vreau sa te vad, sa te sarut, sa fiu numai si numai al tau, nu pentru o clipa, ci pentru eternitate..
Noaptea trece, o muzica suava imi alina singuratatea..
Ce pot face? Nimic decat sa astept clipa vederii noastre, clipa in care voi fi fericit…
Am nevoie de iubire, am nevoie de o iubire sincera si reala..
M-am saturat de minciuni si inselatorii ! ! !
Vreau sa traiesc alaturi de tine clipe “magice”
Clipe de vis, clipe in doi, pe care nu cred ca as putea sa le descriu in cuvinte..
Stiu oamenii in viata vin si pleaca
Viata pleaca si ea ..dar nu o las sa treaca..!!!

E ceva plutind in aer…

Azi, dac-as putea
Nu mi-ar pasa
M-as lasa dus de val spre ceva
Ce-mi lipsea…

Si, n-ar mai conta,
N-as ezita
Nu-ncerca sa te-ascunzi, Nu nega
…E ceva…

Ceva ce vine
Vine spre tine
Te sperii , stii ce vrea
Inunda lumea ta
Te inconjoara
Si nu mai poti scapa
E ceva ce nu poti controla
…Usor…
Te surprinde te-aprinde, te ia
Prin zbor
Nu-ncerca sa ascunzi, nu nega
…Din nou…
E ceva ce nu poti controla
…Usor…

Azi, daca as putea,
N-as ezita
M-as lasa dus de val
Spre ceva…Drag
Si, n-ar mai conta
Nu mi-ar pasa
Nu incerca sa ascunzi, nu nega
…Ceva…

Si simti cum vine
Vine spre tine
Te sperii, stii ce vrea
Inunda lumea ta
Te inconjoara
Si nu mai poti scapa
…E ceva ce nu poti controla … usor…
Te surprinde te aprinde te ia
…Din zbor…
Nu incerca sa ascunzi nu nega, e ea
E ceva ce nu potï controla…
Dragostea…

Fiindca esti cu mine, iti multumesc!
La rau si la bine iti multumesc!
Pentru gestu-n sine ca m-ai ales,
Dintre toti, pe mine, iti multumesc!
Pentru bunatate iti multumesc,
Si sinceritate iti multumesc,
Pentru felu-n care imi spui “te iubesc!”
Plin de simplitate,
Pentru aceste toate daruri minunate
ITI MULTUMESC!

Pentru frumusete iti multumesc,
Pentru tinerete iti multumesc,
Mie oferite pur si firesc
Dup-atata vreme
Eu le simt eterne
Asta vrand sa-nsemne
Ca-ti multumesc!

Pentru felu-n care imi spui “te iubesc!”
Plin de simplitate
Pentru aceste toate daruri minunate
ITI MULTUMESC!

Fiindca esti cu mine, iti multumesc
La rau si la bine, iti multumesc
Pentru gestu-n sine ca m-ai ales
Dintre toti pe mine
ITI MULTUMESC!
Pentru felu-n care imi spui “te iubesc!”
Plin de simplitate
Pentru asceste toate daruri mïnunate
ITI MULTUMESC!

Aceste 2 piese impreuna cu urmatoarea piesa semnata Directia 5 numita vreau sa te am, se gasesc pe albumul Clasic…am sa revin in  urmatoarea postare cu inca cateva piese de pe acest album minunat!

Something beautiful

Nici o aripa de înger nu adie
Cum adie parfumul tau de femeie,
Lasa-te purtata in palmele mele
Sa iti recit dragoste sub clar de stele.

Cat imi doresc sa iti ating coapsele,sanii si gura
Sa le cercetez precum un explorator natura,
Dureaza doar un minut sa iti spun ca te iubesc
Dar va dura o viata sa iti spun ca ai aparut,multumesc.

Simt cum renasc cand ne intalnim privirile,
In gand iti pictez toate formele,
Ai aparut in viata mea,din alta lume,din alt spatiu.

Am nevoie de tine
Ca de aer,apa sau soare,
Fara iubirea ta viata din mine
E pustie se stinge si moare.

Aș vrea să scriu pe cer… să fac din norii pufoși așternut de vise…
Aș vrea să sărut luna… și să îi spun să te vegheze…
Aș vrea să fiu un soare.. și să îți luminez drumul…
Aș vrea să fiu adierea de vînt… care să îti șoptească calea pe care să mergi…
Aș vrea să fiu copac… care să te îmbrățișeze cu ramurile lui și să îți ofere siguranță…
Aș vrea să zbor… și să te i-au cu mine…
Aș vrea să fim… eu, tu, noi… un tot.. un întreg!
Și totuși… nu ajunge să vreau..
Am puterea să scriu pe cer și norii pufoși îmi transformă visele în realitate…
Sărut luna în fiecare seară și știu că te veghează..
Sunt un soare și razele mele îți luminează drumul…
Sunt adierea de vînt care îti șoptește răspunsurile pe care le cauți…
Sunt un copăcel care te îmbrățișează și îti este mereu alături.. undeva …
Zburăm împreună prin vise și noi suntem 1.

O inima perfecta

Într-o zi, un tânăr s-a oprit în centrul unui mare oraş şi a început să le spună trecătorilor că are cea mai frumoasă inimă din împrejurimi. Nu după multă vreme, în jurul lui s-a strâns o mare mulţime de oameni şi toţi îi admirau inima, care era într-adevăr perfectă. Nu vedeai pe inima lui nici un semn, nici o fisură. Da, toţi au căzut de acord, că era cea mai frumoasă inimă pe care au văzut-o vreodata.

Tânărul era foarte mândru de inima lui şi nu contenea să se laude singur cu ea. Când, deodată, de mulţime s-a apropiat un bătrânel. Cu glas liniştit, el a rostit ca pentru sine:
- Şi totuşi, perfecţiunea inimii lui nu se compară cu frumuseţea inimii mele. Oamenii din mulţimea strânsă în jurul tânărului au început să-şi întoarcă privirile spre inima bătrânelului. Până şi tânărul a fost curios să vadă inima ce îndrăznea să se compare cu inima lui.
Era o inimă puternică, ale cărei bătăi ritmate se auzeau până departe. Dar era plină de cicatrice, locuri unde bucăţi din ea fuseseră înlocuite cu altele care nu se potriveau chiar întru totul, liniile de unire dintre bucăţile străine şi inima bătrânului fiind sinuoase, chiar colţuroase pe alocuri. Ba, mai mult, din, loc în loc, lipseau bucăţi întregi din inima concurentă, răni larg deschise, încă sângerânde.

“Cum poate spune că are o inima mai frumoasă”, îşi şopteau uimiţi oamenii. Tânărul, după ce examinase atent inima bătrânelului, şi-a ridicat privirea şi i-a spus râzând:
- Cred că glumeşti, moşnege. Priveşte la inima mea – este perfectă! Pe când a ta este toată o rană, numai lacrimi şi durere.
- Da, a spus blând bătrânelul. Inima ta arată perfect, dar nu mi-aş schimba niciodată inima cu inima ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inima mea reprezintă o persoană căreia i-am dăruit dragostea mea – rup o bucată din inima mea şi i-o dau omului de lângă mine, care adesea îmi dă în schimb, o bucată din inima lui, ce se potriveşte în locul rămas gol în inima mea. Dar pentru că bucăţile nu sunt măsurate la milimetru, rămân margini colţuroase, pe care eu le preţuiesc nespus de mult, deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împărtăşit-o cu cel de lângă mine.

Uneori am dăruit bucăţi din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici măcar o bucăţică din inima lor. Acestea sunt rănile deschise din inima mea, găurile negre-a-i iubi pe cei din jurul tău implică întotdeauna un oarecare risc. Şi deşi aceste răni sângerează încă şi mă dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am până şi pentru aceşti oameni; şi, cine ştie, s-ar putea ca într-o zi să se-ntoarcă la mine şi să-mi umple locurile goale cu bucăţi din inimile lor.
Înţelegi, acum, dragul meu, care este adevărata frumuseţe a inimii? – a încheiat cu glas domol şi zâmbet cald bătrânelul.
Tânărul a rămas tăcut deoparte, cu obrazul scăldat în lacrimi. S-a apropiat apoi timid de bătrânel, a rupt o bucată din inima lui perfectă şi i-a întins-o cu mâini tremurânde. Bătrânul i-a primit bucata pe care a pus-o în inima lui. A rupt, apoi, o bucată din inima brăzdată de cicatrice şi a [completat] inima tânărului. Se potrivea, dar nu perfect, pentru că marginile erau cam colţuroase.

Tânărul şi-a privit inima, care nu mai era perfectă, dar care acum era mai frumoasă ca niciodată, fiindcă în inima candva perfectă pulsa de-acum dragoste din inima bătrânelului. Cei doi s-au îmbrăţişat, şi-au zâmbit şi au pornit împreună la drum.
Cât de trist trebuie să fie să mergi pe calea vieţii cu o inimă întreagă în piept. O inimă perfectă, dar lipsită de frumuseţe…
Inima ta cum este?… o poţi împărţi cu alţii?